Speranţa

Speranţa nu este un vis, ci un mod de a face visurile să devină realitate.

Speranţă. Dorinţă şi aşteptare înfăşurate în una

Speranţa este pâinea omului sărac.

Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta.

Speranţa este ea însăşi un soi de fericire şi, poate, principala fericire pe care această lume o oferă.

Speranţa e cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă.

Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva.

Speranţa este lucrul cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodia fără de cuvinte şi nu se opreşte niciodată.

Speranţa este numele unui bun nesigur

Speranţa este o dietă frugală, dar foarte stimulatoare.

Speranţa este visul celui treaz.

Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură iau lucrurile.

Speranţa este o stare mentală, nu lumească. Speranţa, în sensul ei adânc şi puternic, nu este acelaşi lucru cu bucuria atunci când totul merge bine, sau cu dorinţa de a investi în planuri care sunt destinate evident succesului, ci abilitatea de a munci pentru un lucru bun.