Povestiri din China antică: Binele este răsplătit cu bine

Trăia odată în provincia Jiangxi un domn pe nume Shu. El a predat timp de doi ani într-o şcoală tradiţională dintr-o altă provincie, după care s-a întors acasă cu un vapor, pe care mai era şi un alt om din localitatea sa. În timpul călătoriei, când vaporul făcu o escală, domnul Shu coborî pe mal să se plimbe puţin. Auzi o femeie plângând, se apropie de ea şi o întrebă de ce plânge. Femeia răspunse: “Plâng pentru că soţul meu datorează treisprezece uncii¹ de argint (moneda acelei epoci) stăpânirii şi a hotărât să mă vândă pentru a-şi plăti datoria. Dacă eu plec, nu va mai fi nimeni care să se ocupe de bebeluşul meu şi acesta va muri fără îndoială.” Domnul Shu îi răspunse: “Oameni care călătoresc cu mine sunt toţi învăţători în şcoli particulare din provincia Jiangxi. Dacă fiecare persoană dă o uncie de argint problemele tale vor fi rezolvate.” Aşa că domnul Shu se întoarse pe vapor şi le povesti celorlalţi întâmplarea. Totuşi nici unuia dintre ei nu părea să-i pese. Atunci domnul Shu îi dărui femeii toate economiile sale din ultimii doi ani.

Când mai aveau 150 de km până acasă, domnul Shu îşi terminase toţi banii şi toată mâncarea. Oamenii care călătoreau cu el îşi băteau joc de “greşelile” lui. Unii mai compătimitori l-au invitat să împartă prânzul cu ei, dar domnul Shu nu îndrăznea să mănânce prea mult.

Când ajunse acasă îi spuse soţiei sale: “De două zile sunt înfometat! Pune repede ceva la fiert. “

Soţia sa îi răspunse: “Nu mai avem orez.” Domnul Shu spuse: “Du-te şi împrumută puţin de la vecinii noştri.” Soţia îi răspunse:” Am împrumutat de la vecini de mai multe ori şi te aşteptam, crezând că tu o să ne poţi plăti datoriile.”

Domnul Shu îi povesti soţiei sale ceea ce i se întâmplase în timpul călătoriei de întoarcere. Soţia sa spuse: “ În cazul ăsta o să mă duc să culeg nişte plante sălbatice, din care obişnuiam să mănânc în mai toate zilele.” Ea merse cu un coş pe munte şi culese câteva ierburi amare. Le găti cu nişte rădăcini şi mâncară.

În noaptea aceea, când merseră să se culce, auziră pe cineva spunând la fereastră: “Pentru că ai mâncat astăzi iarbă amară, vei avea anul viitor Primul dintre Învăţaţi” [Titlu acordat celui care iese primul la cel mai înalt examen Imperial]. Când auziră una ca asta amândoi se ridicară în grabă, se îmbrăcară şi se închinară în faţa cerurilor. Anul următor avură un fiu pe care-l botezară Shu Feng. Când crescu, el primi într-adevăr titlul de Primul dintre Învăţaţi.