Dacă nu te mulţumeşti cu puţin, primeşti mai mult: un detergent care scoate peste 1000 de pete la un preţ scăzut, un ceas elveţian cu care poţi stăpâni timpul, 360 de minute şi 50 de sms-uri gratuite pentru certuri şi împăcări spectaculoase, un mandat la preşedinţie pe 5 ani... De cele mai multe ori, nu ai conştiinţa iluziei publicităţii şi nu te doare irealitatea ei. Ajunge să pară normal şi puţin patetic să te întrebi dacă Moş Crăciun există şi dacă nu cumva poţi descoperi o metodă de a-l convinge, în Ajun, că tu ai fost cel mai cu-minte.
Cauţi argumente puternice, înveţi expresii celebre şi neologisme, oferi ajutor dezinteresat. Ai un singur răspuns pregătit care învinuieşte concurenţa şi vinde promisiunea unor rezolvări clare la probleme cu ipoteze necunoscute. Trăieşti prin definiţii şi clişee, convins că deţii adevăruri incontestabile. Curiozitatea nu te împinge să descoperi jocul cu mărgelele de sticlă, dar deschide uşi încuiate şi priveşte prin geamuri fumurii în casele vecinilor. Scopul scuză mijloacele: tu vrei doar să te întorci în paradisul din care ai fost izgonit. Erai un mic-mare zeu şi... E minunat că putem să ne aducem aminte şi lucruri pe care nu le-am trăit.
Eventualul succes ispiteşte. Promiţi să fii cel mai bun om din tine, dacă-l obţii fără prea mare efort. Apoi, ţi se pare normal să spui că ai uitat. La urma urmei e omenesc. Îţi consideri greşelile minore, îţi aperi faptele, te agăţi de ele în loc să le laşi să moară. Plus că tu doar glumeai şi nu-ţi pare rău de cei care nu au simţul umorului la fel de dezvoltat...
Şi, dacă în final nu primeşti cadoul dorit, nu te învinuieşti. Nu. Doar tu oricum eşti cel mai bun. Se poate să fi avut o zi proastă - parcă aşa ai citit în horoscop - sau Moş Crăciun are ceva cu tine... Nu degeaba ai simţit, ca un fin psiholog, privirea lui mai ciudată ca de obicei.
Spui că ai fost, din nou, o victimă a sistemului.
De fapt, tu nu faci decât să pui în scenă o piesă nereuşită... Nu trăieşti autentic pentru că nu ai înţeles ce posibilităţi reale există pentru tine şi mai ales pentru că nu ai găsit Adevărul ce se scunde în tine. Nu aştepta să primeşti aplauze. Nu le meriţi.
Mai bine apropie-te de tine, apropie-te de ceilalţi, există în, din şi pentru IUBIRE.
...
Şi încă ceva: singura promisiune să fie aceea de a-ţi respecta promisiunile...
Comentarii
...
,,Şi încă ceva: singura promisiune să fie aceea de a-ţi respecta promisiunile..."
Dragă Gabriela, aceste cuvinte ale tale, merită trecute în orice antologie de citate. Eu le-am adăugat în colecţia mea! O seară minunată şi o duminică aşa cum îţi doreşti!