De ce întotdeauna, noi femeile, încercam să arătăm mai bine?

Sinceră să fiu, aceasta este o întrebare la care este dificil de răspuns pentru că femeile sînt foarte speciale fiind greu de înţeles chiar dacă şi tu la rîndul tău eşti femeie. Din acest motiv fiecare dintre noi este unică, dar în acelaşi timp avem multe lucruri în comun unele cu celelalte.

Aşadar, cînd sîntem tinere (şi arătăm cel mai bine cu putinţă) ne chinuim de unele singure înfometîndu-ne, privîndu-ne de toate lucrurile care ar trebui să ne bucure cum ar fi dulciurile, sucul, uneori ne autopedepsim şi refuzăm chiar şi tortul cînd sîntem sărbătorite de către cei dragi nouă, grătare dar şi alte multe articole culinare care sînt create pentru bunăstarea noastră nu împotriva noastră. În această perioadă ne creăm foarte mult rău îmbolnăvindu-ne fizic iar o parte dinte noi chiar psihic. Toate aceste lucruri se întîmplă de la o vîrstă foarte fragedă începînd cu 15 şi continuă pînă 30 de ani.

După ce depăşim această vîrstă realizăm în cele din urmă cît de minunat arătam cu doar puţin timp în urmă şi încercăm din răsputeri să arătăm din nou ca şi atunci. Aşadar, începe din nou şirul lung al autochinuirii noastre doar că în momentul acesta realizăm şi regretăm greşelile săvîrşite, povestind tuturor cu mîndrie cît de frumoase şi fericite eram cînd aveam 20 sau 30 de ani. Acum ne-am dori să avem posibilitatea să întoarcem timpul înapoi şi să reîncepem viaţă dar de data aceasta fără a săvîrşi greşeli, dar din nefericire acest lucru este imposibil pentru noi.

Acum realizăm ca toată viaţa noastră am suferit pentru nimic, ca toată viaţa noastră a fost o lungă cursa de înfometare, aşa că ne decidem să facem sport şi bineînţeles să adoptăm un regim alimentar sănătos.

Dar vine un timp cînd ne îmbolnăvim şi realizăm că ne-am risipit toată viaţa încercînd să arătăm mai bine dar nu ne-am gîndit la propria noastră stare de sănătate. Acum sîntem dispuse să dăm tot ceea ce avem doar să ne facem bine, să fim iar sănătoase şi să arătăm aşa cu am arătat înainte să ne îmbolnăvim.

Cînd avem frumoasă vîrsta de 60-70 de ani ne uităm la pozele din liceu, la cele din vacanţe, la albumul de la nuntă, la pozele copiilor noştri, la nepoţii noştri cum se joacă lipsiţi de griji în curte şi ÎN SFÎRŞIT realizăm cît de fericite am fost dar niciodată nu am realizat acest lucru, fiind prea preocupate să arătăm mai bine dacă arătăm. Acum ştim că este prea tîrziu pentru regrete deoarece viaţa noastră este aproape de final dar sîntem fericite pentru că putem vedea ce lucruri minuate am realizat în viaţa noastră. Ne vedem copiii fericiţi cu copiii lor frumoşi şi sănătoşi. Stăm cu soţul nostr în parc pe iarbă verde, sub umbra unui copac stufos şi discutăm despre cît de frumoase eram cu doar cîţiva ani în urmă, cînd pielea noastră era atît de fină, părul era atît de încîntător, cînd corpul nostru arata atît de bine, cînd nu aveam nicio durere. Acum a venit vremea să nu ne mai autotorturam prin înfometare, acum nu mai putem mînca ceea ce dorim pentru că organismul nostru nu mai face faţă, fiind prea slăbit pentru a îndura orice mîncare. Nu e ironic ? Acum am vrea să mîncăm dar nu mai putem, iar cînd eram tinere nu mîncăm deşi puteam.

Prin urmare, ar trebui să ne trăim viaţa exact aşa cum este ea fără să ne mai torturăm, să ne simţim cît mai bine cu putinţă pentru că viaţa este frumoasă şi trebuie să o trăim din plin.