Iubitul inimii mele

Era o zi geroasă de iarnă, în care frumuseţea naturii era uluitoare, de un alb plin de vis, plină de promoroacă, de o frumuseţe atît de senină şi plină de puritate, încît sufletul, prea plin, te durea. Deşi vremea era mohorîtă, simţeam cum o lumină neobişnuită, izvorîtă parcă din ceruri, făcea ca totul să strălucească într-o perfecţiune a frumuseţii şi purităţii, iar această frumuseţe te transporta în alte lumi, la alt nivel, în ţara tăcerii, a armoniei uluitoare, a păcii, a frumuseţii şi purităţii fără egal.

Atunci am trăit o stare profundă de interiorizare prin care am ajuns într-un loc de dincolo de timp. Şi în acest tărîm, în care trecutul, prezentul şi viitorul erau noţiuni fără de sens, L-am regăsit pe Iubitul meu din eternitate. Mii de vieţi crezusem că sînt despărţită de El, iar acum Îl regăseam în fine, ca printr-un miracol. Nu avea formă, era ca şi cînd nu era din lumea formelor, şi nici vîrstă, era fără de vîrstă. Era ca infinitul, ca nemărginirea, cea care există şi va exista întotdeauna.

El era Cel prin care ajungeam ACASĂ şi nu înţelegeam, pînă la durere, cum pînă acum rătăcisem atît de departe, pe drumuri străine, căutîndu-L mereu în ceruri, în natură, în afara mea.

El era Cel care mă împlinea, astfel că deveneam în fine întreagă, totală şi, deşi crezusem mii de vieţi că Îl pierdusem, că eram departe de El, despărţită de El, căutîndu-L cu durere şi dor nestins mereu în afara mea. El existase permanent în inima mea, prezenţă tainică şi minunată, mult dorită, mult căutată, mult aşteptată. Numai iluzia ne despărţise.

Acum iluzia era depăşită.

Înţelegeam acum că Iubitul spre care năzuim, pe care îl dorim instinctiv, Acela care este Împlinitorul tuturor cerinţelor noastre, sufletul pereche este Dumnezeul din noi, este cu adevărat Sinele nostru. Cu adevărat El există permanent în inima noastră. Prezenţa Lui în mine este centrarea, adevărata şi tainica Realitate, Rugăciunea neîntreruptă, fericirea, libertatea şi pacea.

Simţeam că pot, prin alchimizarea întregii mele fiinţe, să devin una cu El, să mă contopesc total cu El. Iar această alchimizare are loc prin puterea iubirii. Iubirea, minunata iubire, năvalnică şi nesfîrşită.

Astfel, topită prin dragoste în Sinele meu, ajung acolo unde este ETERNITATEA,TACEREA si EXTAZUL.