Totuşi activarea femeilor în slujbe de opt ore de muncă nu a însemnat şi o înlăturare a sarcinilor casnice tradiţionale. Studii efectuate în Franţa arată că femeia, indiferent de profesie, participă în mare măsură la efectuarea sarcinilor gospodăreşti. Diferenţa între femeia casnică şi cea cu slujbă este relativ mică, mai ales la femeile muncitoare. Însă, odată cu creşterea muncii salariate feminine, se constată şi o pătrundere mai mare a bărbaţilor în spaţiul domestic şi asumarea de către aceştia a unor sarcini domestice.
În materie de educaţie, cercetările de sociologia familiei arată că bărbaţii alocă educaţiei copiilor durate mult mai mici de timp decît femeile. Astfel, taţii intervin direct în reglarea comportamentului copiilor de două ori mai puţin decît mamele şi atunci cînd o fac, intervenţia este normativă, adică comentează, impun, permit sau interzic o activitate, explică principii morale etc. Copiii comunică mai mult cu mamele, acesta fiind şi un mod de compensare a carenţelor din comunicarea cu tatăl. Însă carenţele în comunicarea cu mama nu sînt niciodată compensate prin comunicarea cu tatăl. Asumarea de către bărbat a unor sarcini educative este dependentă de activitatea profesională a mamei. Totuşi rolul educativ al tatălui nu este înţeles secundar, nici de femeie, nici de bărbat, deosebirea dintre cele două roluri vizînd natura implicării şi nu gradul de implicare.
În ceea ce priveşte femeia-mamă, maternitatea este gîndită ca maternitate-feminitate, ca expresie a capacităţii natural feminine de a iubi, de a manifesta disponibilitate, solicitudine, generozitate şi sacrificiu de sine. Relaţia mamă-copil este transformată într-un element important în înţelegerea procesului de umanizare şi socializare a copilului, ceea ce presupune dezvoltare intelectuală şi emoţională, reuşita şcolară, fiind prezentă şi ideea conform căreia mama este vinovată de relele care i se petrec copilului.
Comentarii