
Fiecare durere ,fiecare tremur al incertitudini,fiecare speranta ucisa toate la un loc si fiecare in parte constituie un zid in viata noastra.
Uneori sa zambesti e prea mult,sa plangi e la fel de mult,sa speri nu mai e de-ajuns si sa astepti e prea sfasietor.
Suferinta cu nenumaratele ei fete atunci cand loveste doboara,devoreaza,tintuieste si mutileaza de cele mai multe ori.
Suferinta este o mireasa cu voalul ei fumuriu si pantofi cu tocuri de foc,nu pleaca pana nu ucide,intr-un fel sau altul trupul sau sufletul.
Suferinta transforma oameni de cele mai multe ori,ii inchisteaza,ii indeparteaza de ei si de semeni lor,ii face neincrezatori si cel mai grav le suprima liantul cel mai puternic care poate lega un suflet de altul..dragostea.
Sufletul celui atins de suferinta este ca un om fara maini,care nu poate nici sa primeasca,dar nici sa daruiasca,nici sa prinda ceva,dar nici sa apere.
Un om cu un astfel de suflet ce poate sa faca ???
Balsamul sufletului ,,mana,, care tine la distanata suferinta si oglinda miraculoasa,toate acestea poarta un singur nume,,dragoste,,
Asupra celui care iubeste suferinta nu are putere,nu il ingenuncheaza ba dimpotriva il intareste,
Comentarii
O duminică frumoasă, Gabriela!
Trairea iubirii...nu se poate fara lacrima...taina ielele !
Pupici geaninoşi!
Pe blogul meu te asteapta un premiu si o leapsa...
http://visedulci.blogspot.com/2010/01/premiu-si-ce-reprezinta-iarna.html
Numai bine!