Povestiri din China antică: Picioarele creează drumul – absenţa eforturilor duce la absenţa progresului

Au fost o dată doi călugări care trăiau în provincia Sichuan. Unul dintre călugări era sărac, iar celălalt era bogat. Într-o zi călugărul sărac i-a spus celui bogat: ”Aş vrea să merg la Marea de Sud.” “Dar cum şi cu ce mijloc de transport?”, îl întrebă călugărul bogat. “Tot ce am nevoie este o sticlă şi un bol pentru cerşit” a răspuns călugărul sărac. Atunci călugărul bogat a spus: ”De-a lungul anilor am tot vrut să închiriez o corabie ca să merg şi eu acolo, dar nici până astăzi nu am putut să merg. Ce te face să crezi că tu vei reuşi?”

Un an mai târziu, cei doi călugări s-au întâlnit din nou, după întoarcerea călugărului sărac de la Marea de Sud. El i-a povestit călugărului bogat călătoria sa. Acesta s-a simţit ruşinat.

Celebrul scriitor al Dinastiei Qing, Peng Duanshu a povestit această întâmplare în opera sa: “Învăţătură către copiii mei”. Povestea sa ne dezvăluie următorul principiu:

Nu există lucruri uşoare sau grele pe lume. Atâta timp cât voi faceţi eforturi, lucrurile grele devin uşoare. Dacă nu faceţi nimic, lucrul cel mai uşor devine greu. Asta s-a dovedit adevărat cu învăţătura. Dacă voi studiaţi cu adevărat, atunci chiar şi subiectul cel mai greu devine uşor. Pe de altă parte, dacă nu vreţi să studiaţi, atunci sarcina cea mai uşoară devine grea. Dacă cineva contează doar pe inteligenţa şi cunoştinţele sale şi refuză să studieze atunci acea persoană îşi distruge viitorul. Cei care refuză să fie descurajaţi de inteligenţa şi capacităţile lor limitate şi continuă să studieze vor obţine succesul datorită eforturilor lor.

Am fost profund impresionat de această poveste. Când ne ocupăm de o treabă, dacă nu acţionăm şi nu ne concentrăm eforturile căutând “resurse” sau dacă ne amânăm acţiunile pe mai târziu, spunându-ne: ”De ce să nu aştept până mâine?” sau “o să fac mai târziu”, atunci noi nu suntem diferiţi de călugărul bogat care a aşteptat ani întregi pentru a închiria o corabie. Aşa cum se spune într-un vechi poem: “Mâine e mâine, câţi de mâine există? Dacă cineva aşteaptă mereu ziua de mâine pentru a face un lucru, el nu va realiza nimic în viaţa sa.”

Când mergem, noi facem un singur pas odată. Fiecare pas ne face să avansăm. Toate lucrurile mari vin din cele mici. Succesul vine datorită acumulărilor de eforturi progresive. Dacă vrem imediat lucruri mari, ignorându-le pe cele mici, atunci noi nu vom ajunge nicăieri, la fel ca şi călugărul bogat.