Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi". Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflînd de acest loc, s-a hotărît să-l viziteze. Cînd a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate şi dînd din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zîmbit, şi a primit înapoi 1000 de zîmbete, la fel de calde şi prietenoase. Cînd a plecat, s-a gîndit: "Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!"
În acelaşi sat, alt cîine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărît şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Cînd a văzut 1000 de cîini neprietenoşi uitîndu-se la el, s-a speriat şi s-a zbîrlit pe spate, mîrîind. Cînd ceilati 1000 de cîini au început şi ei să mîrîie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gîndit: "E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată".
Toate chipurile sînt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i întîlneşti?
Comentarii
Ar trebui să privim oginzile acestea cât mai des posibil, poate așa nu vom uita cum trebuie să fim, cum trebuie să trăim, cum ne văd cei din jurul nostru, ce trebuie să facem pentru a oferi necondiționat.
Chiar și acest lucru se reflectă în oglinda vieții.
Pupici geaninoși peste normă, draga mea dragă!