A te accepta aşa cum eşti, chiar cu toate defectele tale, desigur cu dorinţa de a te transforma în bine, este un pas foarte important, adesea dureros şi foarte geu de realizat, pe care îl are de făcut orice om care aspiră la desăvîrşirea spirituală. Abia după ce l-ai făcut, poţi manifesta dorinţa de a te transforma, altfel vei avea probleme legate mai ales de aspecte egotice nepurificate îndestul.
Frica de a fi penibili sau ridicoli ne blochează, iar manifestarea curajului de a ne elibera sufletul de ceea ce ne apasă, este necesară. Acest prim pas nu poate fi făcut decît de către aceia care au destulă umilinţă; umilinţă adîncă, dublată de curajul necesar şi voinţa de a ne schimba în bine cu orice preţ, de a deveni mai buni, mai omenoşi şi mai fericiţi, ne poate fi de mare ajutor.
Adesea sîntem necruţători cu noi înşine, nu ne acordăm iertarea pentru greşeli, nu ne acceptăm cu defectele noastre, nu ne privim cu bunătate şi blîndeţe, sîntem profund nemulţumiţi de noi şi nu ne iubim. Paradoxal, considerăm aproape întotdeauna ca fiind vinovată de stările noastre proaste întreaga omenire; toţi şi toate par să comploteze împotriva noastră şi să ne împiedice să fim armonioşi şi fericiţi. „Numai ceilalţi sînt de vină”, ne spunem noi, „nu e drept, nu e drept!”.
Atunci apare întrebarea: „cum îi vom putea iubi şi accepta pe ceilalţi, dacă nu ne acceptăm şi nu ne iubim pe noi înşine?”
Dacă există în noi dorinţa de a ne schimba în bine şi de a merge înainte pe drumul evoluţiei noastre spirituale, dacă vom eradica din noi cu hotărîre gelozia, invidia şi lenea, avem şansa de a reuşi, cu condiţia să avem curajul să facem acest prim şi greu pas – a ne accepta aşa cum sîntem, cu toate defectele pe care le avem. Este greu, pentru că adesea egoul nostru nu ne va permite să conştientizăm aceste defecte, iar dacă nu le conştientiză, cum oare putem scăpa de ele ?
Mai întîi trebuie să ne acceptăm înfăţişarea, corpul fizic aşa cum este, considerîndu-l ca pe un dar divin. Să îl privim cu dragoste şi recunoştinţă, pentru că el ne este de mare ajutor în lupta pentru desăvîrşirea spirituală.
Mai putem apoi să ne raportăm la natură. Universul din care facem parte integrantă, ne acceptă exact aşa cum sîntem, tot aşa cum natura acceptă cu seninătate, spre exemplu, toţi copacii, indiferent de forma pe care o au aceştia.
Este apoi foarte important să ştim că Dumnezeu ne acceptă aşa cum sîntem. El nu doreşte de la noi decît să Îl iubim, doreşte numai iubirea noastră. Desigur, El ne va schimba, ne va transforma, ne va da şi puterea de care avem nevoie pentru această transformare, dar pentru asta, noi trebuie să-I dăruim iubirea noastră.
Să ne privim cu curaj în faţă, să ne analizăm cu obiectivitate defectele şi să începem să lucrăm pentru a le transforma în calităţi. Cum să facem practic acest lucru ? Dacă nu ne vine în minte nici o soluţie, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne inspire. El ne va ajuta fie direct, prin idei intuitive primite, fie prin cei din jurul nostru. Dacă nu reuşim să-I înţelegem mesajul, atunci va trebui să cerem ajutorul ghizilor noştri spirituali. Totul este să dorim cu ardoare să ne transformăm.
Hai să începem să o facem!
Comentarii
frumoasa postare !