Orice demers spiritual ne indeamna mai intai
la purificare si la dezvaluire,ne invita sa
postim cu inima si sa ajunamcu sufletul.
Chiar daca impune renuntarea la iluzii,
el nu nescuteste de o munca de
arheologie personala,adica de o
meditatie asupra trecutului nostru,
repetitilor si
mostenirilor noastre.Si nu ne fresti de clarificarea convingerilor noastre,de o exploatare a capcanelor si neintelegerilor care ne leaga de maini si de picioare sau ne pune bete in roate in reltiile cu celalalt sau cu noi insine.Penrtu setae de semnificatie care ne stapaneste in anumite moment ale vietii se inseala adesea si poate fie, sa se astampere cu bauturi gustoase si mieroase,dar imbatatoare si toxice,fie sa se stinga in raspunsuri excesive.Daca prosperitatea se stinge printr-o implinire interioara,atunci aceasta implinire trebuie totusi sa se poata transpune intr-o experienta a cotidianului tesuta dintr-o retea de relati active si creatoare cu sine si cu celalti.
In acest moment de instabilitate de durata sau tranzitorie care caracterizeaza orice schimbare,este de dorit si chiar necesar sa cautam repere valide si verificate,pentru a ne mentine la suprafata,ancorati pe linia noastra.Repere demne de acest nume care,fara sa ne dicteze pasul urmator,sa ne ajute sa pastram drumul cel bun,fara a ne stanjeni totusi,,cautarea,,si elanul intrebarilor.Cu cat mai mult in jurul aspiratiei la inaltarea spiritual misuna amenintarile..boala idealismului,decolarea nu intotdeauna controlata catre starile de constienta diferite,sau aterizarile fortate pe nisipurile miscatoare ala cotidianului sec.In acest sfarsit de secol,mondializarea galopanta si expnsiunea vertiginoasa a retelelor de comunicatii in toata lumea ne imping-si pe copii si pe nepotii nostri ca si mai mult-spre a ne lasa prada atotputerniciei infantile cand aceasta ne face sa confruntam sarbatorirea cu consumatorismul si ne determina sa filtram periculos cu propriile noastre frontier interioare.
Ce lung si presarat cu capcane este drumul catre gasirea unui sens pt manifestarile banale si imprevizibile ale vietii,pt a depasi aparentele,pt a ajunge la un accord.Inainte de a devein noi insine izvoare ,va trebui sa navigam pe bajbaite sau sa fim indrumati pt a ne gasi calea.
Calea se prezinta cand ca un spatiu imens intre credinte si certitudini ,ca un drum ingust pe care se confrunta intuitii si experiente.
Trebuie sa cream un spatiu larg in noi insine pt a ne naste intru acceptare.
Comentarii