arta de a trai

Fluturi pe portativ

2012-02-10T21:45:00.001-08:00

Cateva aranjamente mai deosebite create de fetele de la vise dantelate.http://visedantelate.blogspot.com

iubire si fericire.

2012-02-05T22:39:00.000-08:00

Iubirea este coloana care susţine lumea să nu se prăbuşească... şi să se stingă pentru totdeauna। Un capăt se sprijină în inima Pământului, celălalt se înalţă şi se pierde în nesfârşitul Universului.

Chiar daca uneori ne doare ca cei pe care ii iubim ne fac sa suferim,adevarata iubire ramane in suflet si ea reinvie cu fiecare mangaiere,alint,soapta,sarutare,toti gresim si toti iubim in felul nostru,sf valentin sa va daruiasc multa iubire si fericire.

Oare de ce eu

2012-01-07T20:51:00.000-08:00

Mici conflicte din vorbe spuse uneori la nervi,la stres,oboseală s-a creat o tensiune intre ei,ea ar dori să discute cu el,dar nu are suficientă putere să accentueze suferinţa care o macină.Incearcă să o rezolve singură să creadă ,că de fapt ea este problema şi nu el.Dar din contra ea poate a inceput să il atingă din vorbe cu anumite lucruri dar discuţia a degenerat mai mult pe lângă subiect.Atunci când greşeşte este deseori criticată şi i se repetă la nesfârşit aceleaşi vorbe.oare de ce?ok am greşit,incerc să repar ce am greşit şi mergem mai departe.Dar nu?Durerea mă macină,mă doare ceea ce iubesc,lacrimile mă ustură când imi curg acum,oare de ce eu?

Crăciun Fericit

2011-12-22T02:00:00.000-08:00

Sfintele sărbători ce se apropie cu alaiul lor de tradiţii,emoţie şi bucurii,fără de veste ne aşează lin pe creştet cununa încă unui an,sporindu-ne argintul de la tâmple,inţelepciunea,speranţa,trăirile,fie prin glasul cristalin al celor ce au venit pe lume,fie prin despărţirea tristă de cei ce s-au mutat la Donmul.Pe unii Dumnezeu i-a înzestrat cu impliniri,pe alţii i-au decepţionat.Din toate acestea acum alegem stropii de lumină şi de har ce ne-au inseninat viaţa,pe care o oferim celor din preajma noastră ca binecuvântare sfântă,ce poartă bucurie şi speranţă in suflete,prin gest şi prin cuvânt.

Dumnezeu să reverse Harul şi darurile Sale cele mai bogate aducătoare de prosperitate şi mulţumire sufletească în casa dumneavoastră.Crăciun Fericit.

la multi ani andreea si andrei

2011-11-30T01:14:00.000-08:00

Pentru toti cei care isi aniverseaza ziua de nastere va doresc multa bucurie,sanatate si pace sufleteasc.la multi ani andreea si andrei

CONCEPT

2011-11-26T09:01:00.000-08:00

Un concept este un semnificant lingvistic, un ansamblu de caracteristici modale gândite unitar. Este o formă elementară a gândirii, o idee generală. Diferă de imaginea mentală prin faptul că aceasta este individuală. Conceptele sunt abstracte.

Termenul concept este compatibil cu mai multe interpretări, începând de la semnificația minimală a unui cuvânt izolat, trecând la semnificația contextuală a unui cuvânt înglobat într-un mesaj, apoi la semnificația unui șir de cuvinte și sfârșind cu semnificația unitară a unui discurs specific, tratând un anume subiect.

Conceptul poate defini o idee introdusă fie în spațiul științific, tehnologic, managerial, politic, cultural, filozofic, social sau critic evaluant.

În accepțiunea cotidiană utilizăm cuvintele concepte ca desemnanți și semnificanți ai fiecăreia din componentele realității sau acțiunilor noastre în realitate, așa cum le reflecta modal mintea noastră si le cupleaza la cuvintele corespunzatoare.

În tehnologie avem conceptele: materie primă, unealtă, meserie, funcție, mașină, unealtă programabilă, lanț tehnologic, produs finit, etc.

În informatică avem conceptele: limbaj de programare, algoritm, operând, funcție, variabilă, procedură.

În cultură putem trata diferite tipuri de creații drept concepte culturale particulare sau generalizate, avem astfel conceptele distincte român, poezie, dramă aparținând conceptului înglobant literatură, deasemeni avem diferitele creații muzicale, picturale, teatrale, regizorale, toate aparținând conceptului de obiect cultural.

În filozofie întâlnim concepte generalizante, numite categoriale, o categorie fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități structurale, relaționale, dinamice sau interactive, provenite din acelasi spațiu fenomenal sau intelectiv, acoperind aceeași acțiune creativă sau descriptiv-explicantă.

Exemplu clasic de concept filozofic este substanța sau materia, semnificare generică care include în dimensiunea ei conceptuală diversitatea stărilor materiei și a manifestărilor ei fenomenale.

Conceptele științifice sunt calitative, adică numai modal semnificante și separante de modalități ca forma, relația, proprietatea, interactivitatea și conceptele cantitative, cuantificante precis de modalitate.

Știința posedă și utilizează atât concepte calitative precum timp, spațiu, forță, acțiune, viteză, energie, masă, precum și concepte-sensuri cantitative, utilizate ca măsuri ale realității sau teoretizării formale ale realității, precum conceptele de număr, funcție, relație funcțională, ecuație diferențială, pentru a descrie cantitativ obiecte și procese naturale, pentru a oferi predicții anticipate ale acelor fenomene, care pot avea urmări pozitive sau negative importante asupra omului sau societății.

În orice spațiu al practicii sau teoriei conceptualizant-creative ne situam, orice nouă dezvoltare fie ea de tip obiect, acțiune, unealtă, serviciu, sau procedură specific organizantă, primește numele de concept, exemple fiind un nou concept de automobil, avion, elicopter, concept armă, strategie, concept organizare, concept scop, concept inițiativă, concept utilitate, etc...

Se pot diferenția și concepte metafizice clasice precum conceptele de: existență, ființă, finalitate, substanță, gândire, realitate, obiectivitate, subiectivitate, cauzalitate, necesitate, contingență.

Conceptul cuprinde, am putea spune fie o informație-realitate precis denominabila, cuprinzand sensul sau mulțimea sensurilor alocabile unui cuvânt, fie o realitate compozită, multi semnificanta, localizabila si descriptibila modal prin conexiunea specifică a unui sir de concepte distincte, necontradictoriu corelate, exemplu o particularitate fenomenală, comportamentală, mentală, emoțională sau mixtă.

cuvintele de incurajare al iubirii

2011-11-20T02:17:00.000-08:00

Multe cupluri nu au aflat niciodata ce putere extraordinara poate avea cuvintele de incurajare pentru celalalt.

Supararea se abate asupra omului,dar numai un cuvant bun il bucura.

Prin complimente sau cuvinte de incurajare,iubirea se comunica extreme de puternica.

Telul iubirii nu este acela de a obtine ceea ce doresti,ci sa faci ceva spre binele celui pe care il iubesti.realitatea este ca,atunci cand suntem aprobati,suntem si mult mai motivati sa reactionam pozitiv.

Complimentele reprezinta doar una dintre caile prin care ne putem aproba partenerul.un alt dialect il constituie cuvintele de incurajare.cuvantul incurajare inseamna,,a inspira curaj,,.cu totii avem zone in care ne simtim nesiguri,ne lipseste curajul,si in aceaste lipsa curajul ne impiedica se ne ducem la bun sfarsit anumite lucruri pe caream dori sa le facem.

Incurajare presupune empatie si o adordare a lumii din prespectiva partenerului,trebuie sa invatam ce este important pentru partener.

Iubirea inseamna bunatate,daca dorim sa ne comunicam iubirea verbal trebuie sa folosim vorbele bune.

,,un raspuns bland poate sa intoarca manina din drum,,

Sa fiti iubiti asa cum iubiti si voi .

Cateva informatii utile

2011-10-23T09:56:00.000-07:00

Casa creștinului este locul în care familia se reunește și petrece o bună parte a vieții de zi cu zi. Viața împreună a familiei creștine urmează o anumită rânduială, în care un loc important îl ocupă rugăciunea - de mulțumire, de laudă și de cerere - adusă lui Dumnezeu. Casa reflectă chipul familiei pe care o adăpostește și care o îngrijește. Drept aceea, casa creștinului va fi după chipul și asemănarea familiei sale.

Familia

La baza întemeierii familiei stă Sfânta Cununie. Uniunea spirituală şi materială astfel consimţită adaugă familiei reguli şi legi cunoscute care trebuiesc respectate pentru ca bunăstarea morală, materială şi spirituală să dăinuiască şi să se răsfrângă asupra urmaşilor şi întregii familii.

Familia clasică creştină, ortodoxă, este condusă de tată, de comun acord cu mama şi are în grijă copiii, până la majorat (18 ani). De multe ori, această grijă extinzându-se peste vârsta majoratului, se întemeiază familia extinsă, formată prin adăugarea unui nou cuplu, cel al tinerilor.

Familia creştină trăieşte şi împărtăşeşte valorile moştenite şi acumulate prin experienţa de viaţă a zeci de generaţii.

Casa şi gospodăria

Gospodăria creştină ortodoxă, acumulând şi sintetizând secole de cunoştinţe şi obiceiuri, aduce până în ziua de astăzi, prin elementele specifice ei, un model de viaţă de familie, simplu şi eficient din punct de vedere spiritual, moral şi economic. ^[1]

O bună parte din viaţa spirituală şi materială a creştinului ortodox se petrece în locuinţa personală. De cele mai multe ori lucrarea dobândită prin bunătatea Lui Dumnezeu, pentru hrana familiei, cât şi viaţa spirituală privind dobândirea cunoştinţelor pentru un trai mai bun şi rugăciunile creştinului ortodox continuă acasă, în locuinţa personală. Iată de ce casa creştinului, are un rol important în viaţa sa şi necesită o aşezare şi o dotare corespunzătoare vieţii spirituale şi materiale a familiei ortodoxe. Din casa creştinului ortodox este bine să nu lipsească sfânta cruce, sfintele icoane, candela, căţuia pentru arderea tămâiei, sticluţele pentru aghiazma mare, pentru aghiasma mică, sticluţa pentru uleiul sfinţit, locul de rugăciune pentru fiecare membru al familiei sau un loc de rugăciune amenajat pentru toţi membrii familiei, dacă nu există suficient spaţiu.

Sfânta Cruce şi icoanele de acasă. Ce icoane punem în casă, de unde le procurăm

Locul de rugăciune din casa creştinului ortodox se aşează întotdeauna cu faţa spre răsărit, sau dacă acest perete se găseşte ocupat cu uşă sau ferestre, se poate alcătui un mic mobilier în care se pot aşeza icoanele, iar dacă răsăritul este spre colţul încăperii există icoane şi crucifixe potrivite pentru acest lucru. Atât Sfânta Cruce cât şi icoanele, înainte de a le aşeza pe perete, se duc la Sfânta Biserică Ortodoxă de care aparţine locuinţa creştinului şi se înmânează preotului pentru a fi sfinţite.

Astfel pe perete se aşază:

Sfanta Cruce, simbolizând Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, armă, ajutor şi mângâiere pentru tot creştinul.

Icoanele cele mai importante care este bine să nu lipsească din casele creştinilor sunt: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi Icoana Mântuitorului - Domnul Iisus Hristos. După aceea, în funcţie de posibilităţile fiecăruia, urmează Cina cea de Taină, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, icoane ale sfinţilor părinţi ocrotitori şi grabnici ajutători ai casei creştinului ortodox, Sfântul Mare Ierarh Nicolae, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de Mir, Sfântul Mucenic Mina, Sfântul Preacuvios Părinte Dimitrie Basarabov şi toate celelalte icoane ale sfinţilor părinţi a căror ocrotire şi îndrumare creştinii o doresc şi o cer prin rugăciune.

Aşezarea corectă a icoanelor

Icoanele se aşează pe peretele de răsărit al locuinţei închipuind Sfântul Altar, după cum urmează:

- La locul cel mai înalt, aproape de tavan se aşează Sfânta Cruce. - Sub Sfânta Cruce, în partea stângă, cum stăm cu faţa spre perete, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în partea dreaptă icoana Mântuitorului, Domnul Iisus Hristos. Dacă avem icoană cu Cina cea de Taină o vom aşeza tot în acelaşi rând, la mijloc, între acestea, iar în stânga şi dreapta lor putem aşeza icoane cu Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Arhanghel Gavriil şi, dacă locul ne mai permite, icoane cu sfinţii părinţi continuând cu rândul următor.

Pentru că la începutul întemeierii unui cămin cheltuielile sunt mari şi marea majoritate a oamenilor pornesc la drum drămuind fiecare bănuţ, este bine să nu ne grăbim, ci să cumpărăm pentru început Sfânta Cruce şi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi Icoana Mântuitorului Iisus Hristos, după aceia să adăugăm acestora, ori de câte ori avem posibilitatea, o nouă icoană de care să ne bucurăm împreună cu familia.

Alte obiecte sfinte

Icoanelor li se adaugă: sticluţe pentru aghiasmă mare, aghiasmă mică, ulei sfinţit. Pentru aceasta, dacă nu găsim să cumpărăm sticluţe speciale, la pangar sau la mănăstirile unde mergem în pelerinaj, putem pregăti special vase frumoase şi curate, din cele mai alese vase ale casei, care se pot închide etanş. Asemenea vase sunt necesare şi pentru păstrarea uleiului, făinei şi vinului sfinţite la Sfântul Maslu, şi pentru grâul sfinţit din care vom lua o mică parte şi vom amesteca cu grâul folosit la prepararea colivei.

Căţuia este un mic vas de cele mai multe ori metalic sau ceramic folosit la arderea tămâii.

. Acestea toate este bine să nu se cumpere de oriunde, de la vânzători ambulanţi necunoscători ai credinţei ortodoxe, ci să căutăm pentru aceasta Sfânta Biserică Ortodoxă, unde la pangar se găsesc toate obiectele necesare unei vieţi creştineşti, lucrate cu multă migală şi frumuseţe sufletească la Sfintele Mănăstiri, de către măicuţe sau călugări sau în atelierele bisericii. Este bine să alegem fiecare crucea care ni se pare cea mai frumoasă şi potrivită pentru casa noastră, de asemenea icoanele ale căror chipuri ni se par cele mai expresive şi grăitoare şi obiectele care ni se par frumoase, pentru folosirea lor cu drag. De curând, numeroase biserici ortodoxe şi mitropolii au deschis magazine virtuale de unde se pot cumpăra comandând prin internet, cu plata ramburs, obiecte de cult, icoane lucrate la mănăstiri şi cărți de credinţă ortodoxă scrise de sfinţii părinţi.

Candela Sub sfintele icoane se aşază candela, în care se arde ulei sfinţit de către preotul de la biserica ortodoxă de care aparţinem, sau ulei sfinţit la Sfântul Maslu

Cateva citate pentru unele persoane……

2011-09-15T11:39:00.000-07:00

Bogăţia săracilor este reprezentată de fiii lor, cea a bogaţilor - de părinţii lor. citat din Massimo Troisi

Posedăm facultatea de a uita, de a ne adapta la sărăcie şi mizerie, la zero, la propria anulare. În uitare ne îngropăm tot ceea ce e mai frumos şi bun, propria fiinţă, şi asta cu mult înainte de a-şi înfige groparii cazmaua în pământul cimitirului. Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic

Un defect al tinerilor este să creadă că toată lumea e puternică, aşa cum sunt ei, defect legat de altfel şi de calităţile lor: în loc să vadă oamenii şi lucrurile prin ochelari, ei le colorează cu reflexele înflăcărării lor şi împrăştie prisosul lor de viaţă asupra oamenilor în vârstă. Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau

rebuie să ne tămăduim lumea rănită. Haosul, disperarea fără sens pe care le vedem azi sunt rezultatul alienării oamenilor de semenii lor şi de mediu. citat din Michael Jackson

Mulţimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmaţiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acţionându-se asupra imaginaţiei lor. Ca urmare a credulităţii lor, mulţimile sunt uşor excitabile şi nu pot fi convinse prin argumente. Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor

Pentru a câştiga pe oameni nu este o cale mai bună decât aceea de a ne împodobi în ochii lor cu înclinaţiile lor, de a rosti maximele lor, de a tămâia defectele lor şi de a aplauda ceea ce fac. citat din Moliere

Toamna

2011-09-13T00:30:00.000-07:00

Toamna este unul din cele patru anotimpuri ale climei temperate. Este anotimpul care face legătura între vară şi iarnă.

În emisfera nordică toamna începe în jurul lunilor august/septembrie pe când în emisfera sudică începutul toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această perioadă frunzele foioaselor încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună după care cad. De aceea, în America de Nord toamna este numită şi fall însemnând cădere. Este anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele ţări precipitaţiile tind să crească treptat.

Definiţii

Astronomic, unele ţări vestice consideră că toamna începe cu echinocţiul de toamnă (23 septembrie) în emisfera nordică şi echinocţiul de primăvară (21 martie) în emisfera sudică, terminându-se în emisfera nordică în ziua solstiţiului de iarnă (21 decembrie) respectiv în ziua solstiţiului de vară (21 iunie). În astronomia chineză echinocţiul de toamnă marchează mijlocul toamnei, aceasta începând în jurul sărbătorii Liqiu (în jurul zilei de 7 august).

Pe de altă parte, meteorologii asimilează lunile martie, aprile, mai (în emisfera sudică) respectiv lunile septembrie, octombrie, noiembrie (în emisfera nordică) cu toamna deoarece pe perioada acestui anotimp perioada de lumină este vizibil din ce în ce mai mică.

În unele ţări, ca Statele Unite ale Americii dar şi România toamna este considerată începutul anului şcolar.

În cultura populară asocierea cu o culegătoare

Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă.

Asocierea cu melancolia

Toamna în poezie a fost des asociată cu melancolia. Posibilităţile verii au dispărut, iar răcoarea toamnei este la orizont. Cerul devine gri şi posomorât. Rainer Maria Rilke, un poet de limba germană şi-a exprimat aceste sentimente în cele mai cunoscute poeme ale lui, Herbsttag (Zi de toamnă), din care unele versuri spun:

Cine nu are o casă acum nu-şi va mai clădi una,

Cine este acum singur, va rămâne aşa mult timp,

va veghea, va scrie şi va citi scrisori lungi

înapoi şi înainte pe bulevarde

va hoinări neliniştit, cât timp frunzele vor cădea.

Alte asocieri În special în Statele Unite toamna este asociată cu "anotimpul Halloween-ului", cu o campanie de market foarte răspândită care îl promovează. Televiziunea, filmele, cărţile, costumele, decoraţiunile interioare şi industriile de confecţii folosesc această perioadă pentru a-şi promova produsele. Promoţiile încep cu primele zile ale lunii septembrie şi se încheie cu ziua de 31 octombrie, deoarece motivele lor îşi pierd rapid forţa după această perioadă.

Alegerea de a reactiona

2011-07-17T19:36:00.000-07:00

Nu-i înţeleg pe cei care apelează la tot felul de persoane pentru a li se spune cine sînt. Fiecare om se poate cunoaşte pe el însuşi şi fiecare om trebuie să aleagă cine şi ce să fie. Într-o măsură foarte mare tot ceea ce ni se petrece, tot ceea ce gîndim este urmarea alegerilor făcute de noi înşine în trecut. Este adevărat că nu putem controla în totalitate evenimentele care apar în viaţa noastră, însă modul de a reacţiona la evenimente depinde de alegerea noastră. Avem libertatea să alegem cum să reacţionăm la ceea ce se petrece în viaţa noastră şi în jurul nostru. Sîntem mereu rezultatul alegerilor noastre. De aceea trebuie să vă asumaţi alegerea a ceea ce vreţi să fiţi, a ceea ce vreţi să trăiţi în ultimă instanţă. Nu trebuie să vă spună altcineva cine sînteţi!

Nu este necesar să mergi la nu ştiu ce ghicitoare ca să-ţi spună cum eşti sau cine eşti. Nu trebuie să consulţi clarvăzători sau tot felul de alţi paranormali pentru a afla cine eşti! Într-o foarte mare măsură este responsabilitatea ta să fii ceea ce vrei să fii, să fii cel ce vrei să fii. Alege şi apără-ţi libertatea de a alege. Numai că din comoditate majoritatea oamenilor îi lasă pe ceilalţi să hotărască pentru ei, îi lasă pe ceilalţi să decidă cine sînt ei şi ce să facă şi mai ales cum să facă. Maturizaţi-vă şi urmăriţi să decideţi cine sînteţi şi cum vreţi să trăiţi. Doar ascultaţi-vă inima şi bunul simţ! Nu puteţi controla dacă se va trezi careva într-o zi să vă jignească din senin pe stradă, dar modul de a reacţiona la acest eveniment depinde doar de voi, va fi alegerea voastră. Nu puteţi controla modul în care se comportă altcineva cu dvs. dar modul de a reacţiona la comportamentul celuilalt vă aparţine, rămîne alegerea dvs. liberă. Alegeţi mereu cu inima şi nu lăsaţi pe alţii să decidă ce să simţiţi şi cum să reacţionaţi.

Obiceiuri de Sfinti Apostoli Petru si Pavel

2011-06-26T20:00:00.000-07:00

Sanpetru de vara

In ceea ce priveste Sanpetru, nu transformarea celor doi sfinti crestini (Pavel si Petru) intr-unul pagan este esentiala, ci atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topIre si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut "sfant" al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.

Targul de fete

Targul Gainii este o sarbatoare preistorica "tinuta pe Muntele Gaina din Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gaea, protectoare a femeilor maritate, sinonima cu Targul de Fete. Cultul preistoric al zeitei, identificata de etnologi cu Sanziana, Maica Precesta, Dochia, Dragaica, este intretinut de romani, fara sa-si dea seama, prin numeroase sarbatori si obiceiuri, unele desfasurate pe munti (TarguI Gainii, pelerinajul de Santamarie de pe Muntele Ceahlau), altele coborate in zonele de deal si campie (Targul Dragaicei de pe Muntele Penteleu coborat la Buzau). Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gaea, devenita ulterior TarguI de Fete de, pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente astronomice (Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta pe firmament in perioada solstitiului de vara, cand se tine Targul Gainii), etnologice (Gaina, pasare fantastica, cu aripi si oua de aur, care apare in unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gaina din Masivul Apuseni) si altele. Intalnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se inaltau rugi divinitati lor celebrate in luna iunie au asimilat de-a lungul timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe.

Un joc ritual care se desfasura la solstitiul de vara, mai precis la Sanpetru, a fost atestat si la macedo-romani. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai de tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la solstitiul de vara. Este interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza elemente din jocul Sclavilor (Pamfile, 1910, p. 156-160). (Ion Ghinoiu)

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

In fiecare an, pe data de 29 iunie, facem pomenirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Cei doi apostoli sunt sarbatoriti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67, in timpul prigoanei crestine declansata de imparatul roman Nero.

Sfantul Petru, fratele apostolului Andrei, a fost de origine din Bethsaida, localitate in apropierea Lacului Tiberiadei. Cand si-a inceput activitatea publica, Petru era deja casatorit si se mutase la Capernaum, unde traia impreuna cu soacra sa. Nicaieri nu se face mentiune in legatura cu sotia sa, desi din Epistola intai catre Corinteni 9, 5, se poate deduce ca el si-a luat sotia in calatoriile sale misionare. Textele canonice nu ne spun daca Petru a avut sau nu copii, doar Faptele apocrife ale lui Petru vorbesc despre fiica sa. Adeseori, Petru devine purtatorul de cuvant al celorlalti apostoli. Desi privilegiul prioritar de a fi descoperit ca Iisus este Mesia ii revine Sf. Apostol Andrei (Ioan 1,41), Petru este cel care afirma cu mai multa tarie acest lucru, fapt pentru care Mantuitorul il evidentiaza (Matei 16, 13-20). Cu toate acestea, el este cel care fluctueaza in credinta sa in Hristos, de la afirmare si pana la negare sau lepadare de El. Petru este intre primii ucenici care au sosit la mormantul Mantuitorului, dupa ce femeile anunta invierea Sa, iar dupa inaltarea la Cer, se erijeaza, fara a fi ales de cineva, in conducator al apostolilor, isi exercita rolul de conducator in numirea celui care il inlocuia pe Iuda (Fapte l, 15-22); vorbeste la Pogorarea Duhului Sfant (Fapte 2, 14-41); este unul din cei dintai apostoli care savarseste o minune in numele lui Iisus (Fapte 3, 1-10); ii condamna pe Anania si Safira; savarseste multe minuni; il primeste pe Cornetius in Biserica (Fapte 10, 1-11, 18), ceea ce a fost intepretat ca un prim gest de deschidere a invataturii crestine catre neamuri, desi in disputa cu Sf. Apostol Pavel este cel care sustine cererile iudeo-crestinilor privind observarea practicilor impuse de Lege (Galateni 2, 11-21); iese in evidenta cu ocazia sinodului apostolilor de la Ierusalim (Fapte 15, 7-11). S-a savarsit la Roma, prin moarte martirica, alaturi de Sf. Pavel, in timpul persecutiei neroniene.

Petru (nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de "piatra, stanca") se lamureste prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 ) loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal". Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").

Sfantul Apostol Pavel, "Apostolul neamurilor", s-a nascut intr-o familie de evrei descendenta din tribul lui Beniamin, in Tarsul Ciliciei, probabil in primii ani ai erei crestine, primind numele de Saul. A fost crescut si educat in traditia fariseica, se pare, la Ierusalim, desavarsindu-si educatia sub indrumarea vestitului rabin Gamaliei. In zelul sau fata de religia parintilor sai, Saul devine persecutor al crestinilor, vazand in credinta crestina un dusman de moarte al traditiei legaliste iudaice. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Saul traieste momentul de rascruce care ii va schimba definitiv viata. Mantuitorul Iisus Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi, in aceasta identificare a lui Hristos cu cei care cred in El rezida temeiul invataturii pauline despre Biserica, inteleasa ca Trup mistic al lui Hristos. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel. Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare - in Cipru, Asia Mica, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia si Ahaia (Grecia) - dupa care urmeaza captivitatea sa din Cezareea si Roma din anii 61-63. A fost martirizat in timpul imparatului Nero prin decapitare, ca cetatean roman, in acelasi timp cu Petru.

Pavel este forma romaneasca a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, "mic"), incetatenita sub influenta greco-slava. La noi, formele cele mai raspandite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei iesite azi din uz), cu diminutive ca Pavelica, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelita, Pavaluta, Paveluta etc.). Paul (pronuntat uneori Pol si diminutivat mai ales Paulica) si Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenta occidentala, mai ales catolica. La fel si Paulin (care apare insa mult mai rar) si chiar Paulina (desi acesta din urma are si unele precedente locale). Ca si numele Petru, Pavel/Paul sta la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).

simplitate

2011-06-04T20:49:00.000-07:00

Semnul unui om armonios şi elevat este simplitatea. Cu cît un om este mai aproape de sufletul său, mai rafinat şi mai înţelept cu atît are un comportament mai simplu. Şi este simplu atît prin gîndirea lui limpede cît şi prin limbaj şi expresiile corpului. Este o mare artă să ştii să te îmbraci elegant şi totodată simplu. Este o mare calitate să ştii să te exprimi, atît gestual cît şi verbal într-un mod cît mai simplu. Rafinamentul intelectual şi afectiv este întotdeauna în corelaţie cu simplitatea.

Cum se obţine simplitatea? Sau pe ce anume se bazează ea? În primul rînd pe o siguranţă de sine. Un om nesigur pe el va fi mereu complexat, fie într-un mod introvertit fie într-un mod extrovertit. Un om simplu nu vrea să atragă atenţia asupra lui, nu epatează, nu vrea să demonstreze nimic nimănui. Fericirea şi satisfacţiile sale provin de altundeva decît de la aplauzele celorlalţi. Un om simplu nu-şi va cumpăra nu ştiu ce maşină ca să arate ce “tare” este el. De asemenea, nu se va îmbrăca ţipător sau extravagant, nu-şi va impune convingerile celorlalţi, nu va căuta să aibă ultimul cuvînt într-o conversaţie şi lista cred ca o puteţi continua şi singuri.

În mod normal dezvoltarea interioară a sufletului atrage după sine simplitatea. Însă lucrurile pot fi şi invers. Un comportament simplu, o vorbire simplă, dar din ce în ce mai înţeleaptă vor conduce la dezvoltarea armonioasă a sufletului.

În final o mică atenţionare: nu confundaţi simplitatea cu simplismul.

Vorba dulce

2011-05-22T11:44:00.000-07:00

Instrumentul pe care il putem controla şi modela cel mai uşor este vorbirea. Trupul este in mare parte un mister pentru noi şi nu-i putem controla funcţionarea, însă procesele care au loc în trup ne influenţează viaţa într-o mare măsură. Mintea este mult prea abstractă şi mult prea rapidă pentru a putea fi observată darămite să o controlezi, însă ceea ce gîndim preponderent aceea devenim, iar stările noastre sufleteşti depind de natura gîndurilor pe care le avem.

Hristos a inviat Paste fericit

2011-04-20T19:55:00.000-07:00

A evolua înseamnă a te deschide cu adevărat către „schimbare”, adică a cîştiga mici bătălii în lupta cu Inerţia. Înseamnă să te deschizi către tot ceea ce este nou, înseamnă să te laşi purtat de fluviul Vieţii celei vii, aceeaşi şi totuşi mereu alta.

A înţelege rostul schimbărilor din viaţa ta şi a le trăi cu bucurie, iată calea.

Bucuria aduce după sine însufleţirea, pentru că sufletul nostru se hrăneşte cu Bucurie. Şi însufleţirea creează la rîndul ei şi mai multă Bucurie... Beatitudine.

Pentru a ajunge să-ţi trăieşti bătrîneţea ca o culme a spiritului trebuie să ai o viaţă de luptă cu Inerţia, trebuie să rămînem mereu atenţi şi vii şi vibranţi precum copiii.

Iar dacă trăieşti cu Bucurie lupta Spiritului cu Materia nu mai e luptă ci devine, mereu şi mereu, Joc.

Sa va bucurati de lumina sfanta a nopti de inviere,si sa va aduca in suflete multa pace si fericire.

Hristos a inviat

Întîlnirea

2011-03-19T08:56:00.000-07:00

Ne căutăm unul pe altul... mîna lui trece prin membrana elastică fără să o rupă. Degetele noastre se întrepătrund, fără să se atingă cu adevarat.Mă apropii cu trupul de membrană. Pătrund încet în acea lume necunoscută. Un pas e de ajuns pentru ca el să îmi vadă formele. Îi simt privirea. Îi simt iubirea. Mă retrag. Aştept. Membrana începe să ia o formă... „Oare cum arată? Oare are o formă umanoidă?”Mă trezesc brusc. Cineva mă cheamă pe nume. O voce de bărbat. Îmi dau seama că am adus-o cu mine din vis... Şi totuşi, ce păcat că nu am văzut ce formă avea necunoscutul acela.Aseară am adormit citind o carte parcă dintr-o altă lume. Chiar m-am gîndit înainte să adorm cum ar fi să ai un iubit din alt univers. Probabil că aceasta este explicaţia visului. Azi am de rezolvat o mulţime de probleme şi nu am timp să visez la universuri paralele. Abia mă descurc în acesta.Şi totuşi, visul nu-mi iese din cap. În plus, am senzaţia permanentă că acea fiinţă vrea să comunice cu mine. Deşi am atîtea de făcut, mă aşez pe un scaun, închid ochii şi mă gîndesc la el. Simt că şi el se gîndeşte la mine. Între frunţile noastre se crează un arc de lumină. Frînturi din lumea lui prind viaţă în faţa mea. (Cîte am de făcut azi!) Lumina de acolo mă cuprinde şi pe mine. Simt cum razele albe pătrund în mine prin toţi porii. (O mulţime de treburi am de rezolvat azi!).De bucuria luminii preablînde îmi cresc ferestre, mi se colorează vitralii. Mă ridic înaltă, pînă la cer, să iau mai multă lumină. (Am de făcut şi asta, şi asta...şi...)Şi... rămîn... acolo...

8 martie

2011-03-07T19:50:00.000-08:00

Femeia este ceva nelipsit din lumea inconjuratoare, fara ea viata

nu ar putea continua pe aceasta planeta.

Fericirea o face pe femeie frumoasa si dragostea o face fericita. Iubirea este adevaratul fard al femeii. – Charles Baudelaire

- La originea tuturor marilor realizari se afla o femeie. – Lamartine

- Nici o femeie nu e frumoasa sau urata pana cand nu ajungi sa o cunosti. – Marin Preda

- Cea mai minunata femeie din lume este cea care te iubeste cu adevarat si pe care-o iubesti cu adevarat. – Mircea Cartarescu

- Cand norocul

ne surade, intalnim prieteni; cand este impotriva noastra, intalnim o femeie frumoasa. – proverbe chinezesti

- Cel mai bun prieten

al unei femei nu este tot o femeie, ci un barbat. – Szekely Beatrice

– Daruieste oamenilor mai mult decat te astepti sa primesti si fa-o cu bucurie.

Pentru toate femeile din lume le doresc de ziua lor multa bucurie,fericire si pace sufleteasca.sa fiti fericite doamnelor si domnisoarelor.

Întîlnirea

2011-02-06T19:45:00.000-08:00

Ne căutăm unul pe altul... mîna lui trece prin membrana elastică fără să o rupă. Degetele noastre se întrepătrund, fără să se atingă cu adevarat.Mă apropii cu trupul de membrană. Pătrund încet în acea lume necunoscută. Un pas e de ajuns pentru ca el să îmi vadă formele. Îi simt privirea. Îi simt iubirea. Mă retrag. Aştept. Membrana începe să ia o formă... „Oare cum arată? Oare are o formă umanoidă?”Mă trezesc brusc. Cineva mă cheamă pe nume. O voce de bărbat. Îmi dau seama că am adus-o cu mine din vis... Şi totuşi, ce păcat că nu am văzut ce formă avea necunoscutul acela.Aseară am adormit citind o carte parcă dintr-o altă lume. Chiar m-am gîndit înainte să adorm cum ar fi să ai un iubit din alt univers. Probabil că aceasta este explicaţia visului. Azi am de rezolvat o mulţime de probleme şi nu am timp să visez la universuri paralele. Abia mă descurc în acesta.Şi totuşi, visul nu-mi iese din cap. În plus, am senzaţia permanentă că acea fiinţă vrea să comunice cu mine. Deşi am atîtea de făcut, mă aşez pe un scaun, închid ochii şi mă gîndesc la el. Simt că şi el se gîndeşte la mine. Între frunţile noastre se crează un arc de lumină. Frînturi din lumea lui prind viaţă în faţa mea. (Cîte am de făcut azi!) Lumina de acolo mă cuprinde şi pe mine. Simt cum razele albe pătrund în mine prin toţi porii. (O mulţime de treburi am de rezolvat azi!) De bucuria luminii preablînde îmi cresc ferestre, mi se colorează vitralii. Mă ridic înaltă, pînă la cer, să iau mai multă lumină. (Am de făcut şi asta, şi asta...şi...)

Şi... rămîn... acolo...

Măsura vieţii

2011-01-02T02:01:00.000-08:00

Trecerea de la un an la altul este prilej de evaluare a vieţii. Timpul pare a fi cea mai importantă dimensiune a trăitului. In aceste zile, în care Timpul ne face să devenim mult mai conştienţi de existenţa lui, vreau să vă spun cîteva cuvinte pe care le-am întîlnit într-un film.

Viaţa nu este suma momentelor în care respirăm. ci mai ales suma momentelor în care ni s-a tăiat respiraţia!

.La multi ani

2010-12-31T23:23:00.000-08:00

In anul ce vine, sa aveti un drum propriu, pe care sa mergeti cu pasi linistiti, cu fruntea ridicata, cu umerii drepti, sa nu va lasati ispititi de carari ce va ratacesc, iar faptele savarsite cu pricepere, cu cinste, cu demnitate sa va de-a macar o crenguta pentru incununarea vietii voaste

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi! Noul an sa fie presarat cu realizari remarcabile, impliniri, sanatate, fericire .La multi ani

Invitatie la rugaciune in noaptea dintre ani!

2010-12-28T19:58:00.001-08:00

"Iar eu zic in Hristos si in Biserica" (Efeseni - 5;32). Sfantul Apostol Pavel arata astfel modul si locul unde trebuie sa se desfasoare marile evenimente, marile taine, marile treceri sau transformari launtrice.

Daca ar fi printre noi, oare cum ar petrece Sfantul Ioan Rusul noaptea dintre ani? Stim ca sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu si casnicii Lui. Sigur ca singurul raspuns credibil la intrebarea de mai sus este acesta: in duh de rugaciune. Si unde in alta parte daca nu in Casa lui Dumnezeu care este Biserica...!

Icoanele, lumanarile aprinse, candelele palpaind,
mirosul fin de tamaie care se inalta catre Cer,
Sfintii care privesc din icoane,
ingerii care stau de fata in chip nevazut, cantarea dulce de la strana,
Mantuitorul Insusi intrupat in preotul slujitor din altar,
Maica Domnului acoperindu-ne de sus cu Sfantul Ei Acoperamant

Iata locul in care vrem sa fim pururea: Biserica uneste Cerul cu pamantul, pe Dumnezeu cu oamenii, este Raiul coborat pe pamant.

"Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta!" citim in acatistul Sfantului Ioan Rusul. Sfantul ne cheama pe toti sa fim impreuna uniti, aratand prin aceasta dragostea lui fata de noi.

De aceea si noi, cu smerenie si pretuire va invitam sa petrecem noaptea dintre ani in Biserica Manastirii Sfantul Ioan Rusul, in duh de rugaciune, multumind Domnului cu bucurie pentru toate si rugandu-L sa nu departeze mila Sa de la noi si pentru anul care vine. Pe langa Tedeum vom savarsi si slujba Sfantului Vasile cel Mare praznuit in prima zi din an. Dupa slujba va urma o agapa frateasca de data aceasta imbracata in haine de sarbatoare, marcand frumosul eveniment al trecerii dintre ani. "Iar eu zic in Hristos si in Biserica" (Efeseni - 5;32). Sfantul Apostol Pavel arata astfel modul si locul unde trebuie sa se desfasoare marile evenimente, marile taine, marile treceri sau transformari launtrice.

Daca ar fi printre noi, oare cum ar petrece Sfantul Ioan Rusul noaptea dintre ani? Stim ca sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu si casnicii Lui. Sigur ca singurul raspuns credibil la intrebarea de mai sus este acesta: in duh de rugaciune. Si unde in alta parte daca nu in Casa lui Dumnezeu care este Biserica...!

Icoanele, lumanarile aprinse, candelele palpaind,
mirosul fin de tamaie care se inalta catre Cer,
Sfintii care privesc din icoane,
ingerii care stau de fata in chip nevazut, cantarea dulce de la strana,
Mantuitorul Insusi intrupat in preotul slujitor din altar,
Maica Domnului acoperindu-ne de sus cu Sfantul Ei Acoperamant

Iata locul in care vrem sa fim pururea: Biserica uneste Cerul cu pamantul, pe Dumnezeu cu oamenii, este Raiul coborat pe pamant.

"Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta!" citim in acatistul Sfantului Ioan Rusul. Sfantul ne cheama pe toti sa fim impreuna uniti, aratand prin aceasta dragostea lui fata de noi.

De aceea si noi, cu smerenie si pretuire va invitam sa petrecem noaptea dintre ani in Biserica Manastirii Sfantul Ioan Rusul, in duh de rugaciune, multumind Domnului cu bucurie pentru toate si rugandu-L sa nu departeze mila Sa de la noi si pentru anul care vine. Pe langa Tedeum vom savarsi si slujba Sfantului Vasile cel Mare praznuit in prima zi din an. Dupa slujba va urma o agapa frateasca de data aceasta imbracata in haine de sarbatoare, marcand frumosul eveniment al trecerii dintre ani.

Codex Alimentar

2010-11-28T12:08:00.000-08:00

Aţi auzit vreodată de Codex Alimentarius? Dacă nu, să nu fiţi surprinşi. Este unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise” ale guvernanţilor din umbră. Este planificat să intre în vigoare la 31 decembrie 2009 şi s-ar putea să fie cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră, aşa cum lumea nu a mai văzut. Codex Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii.

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerţ Codex Alimentarius este acum finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, ce aparţine Naţiunilor Unite, ONU) şi FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a SUA).
Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Obiectivul Codex-ului

Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.

Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”

Codex-ul pus sub acuzare

O adevărată ,,legiune” de indivizi care să facă lobby pentru industria farmaceutică a fost angajată pentru a influenţa legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical şi educaţional. Numai în 1961, trusturile farmaceutice au făcut donaţii pentru marile universităţi din SUA în valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.

Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.

438 milioane de petiţii către Parlamentul European

Avem de a face cu o luptă între două concepţii antagoniste. Pe de o parte ideologia francmasonică a lui Rockefeller, în care unicul obiectiv este de a vinde fără scrupule, de a instaura hegemonia şi o unică putere mondială. A reface totul în molecule sintetice, a nega orice altă medicină diferită de cea alopată, este ideea de progres susţinută de către toate trusturile farmaceutice. Această politică nu are nimic democratic şi vizează modelarea maselor după voia ei şi în funcţie de propriile necesităţi (fundaţii, educaţie, false norme ştiinţifice, propagandă, desfiinţarea diferitelor forme de medicină naturistă ancestrală). Elita francmasonică crede că poate nega opinia populaţiei, deoarece crede că poate modela masele după voinţa ei. În 1962 francmasonii au afirmat că: „Cel care controlează hrana, controlează lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar până pe 31 decembrie 2009.” Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Organizaţia pentru Agricultură şi Hrană. Aceste două organizaţii finanţează Codexul şi îl pun în aplicare la cererea Naţiunilor Unite. În 1994, Codexul a declarat nutrienţii a fi toxine. Incredibil ce-i drept dar perfect adevărat. Sunt otrăvuri. Până aici a mers alienarea celor care promovează aceste măsuri aberante.

Pe de altă parte există adevăraţii biologi, medici autentici, adevăraţi terapeuţi sau cercetători, adesea violentaţi de aroganţa cartelului chimiei farmaceutice. Aceştia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-şi alege singur terapia. Acest concept trezeşte în pacient spiritul de cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această abordare se adaptează mai degrabă individualităţii specifice a fiecărui pacient, decât impunerea unui protocol terapeutic de masă neindividualizat. Maladia are o conotaţie specifică în viaţa fiecărui individ; fără să se ţină cont de acest lucru, fiinţa umană este adusă la rangul de maşină fizico-chimică. Ori fiinţa umană este mult mai mult decât asta...

Dincolo de toate aceste consideraţii, ne aflăm în faţa a două concepţii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integrantă a unui sistem, iar pe de altă parte a fiinţei holistice, reflexie microcosmică a întregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: „omul alb (un occidental) nu trăieşte, ci funcţionează.” Astăzi ni se dă şansa de a trăi în loc de a funcţiona...

Marime şi mărinimie

2010-11-03T20:34:00.000-07:00

Dacă te plasezi într-un punct de observaţie adecvat atunci nimic nu mai pare a fi mare. Nimeni nu este atît de mare dacă îl priveşti din unghiul potrivit. Nimic nu este cu adevrat mare dacă ne lărgim în mod adecvat orizontul vederii. Există şi o parte bună a acestui lucru. Nicio problemă nu este cu adevarat mare dacă o priveşti dintr-o perspectivă corectă. Nu există cu adevărat oameni mari. Unii par a fi mari doar dacă facem abstracţie de cea mai mare parte a contextului.

Dacă mari nu putem fi atunci nu ne mai rămîne decît să fim mărinimoşi. Mărinimia exista prin ea însăşi şi nu prin comparaţie cu ceea ce este în jur. Mărimea este percepută prin comparaţie în timp ce mărinimia nu se evidenţiază prin raportare la altceva.Mărimea chiar nu contează... doar mărinimia!

Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

2010-11-01T20:53:00.001-07:00

Postul Nasterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putinta curătirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugăciune, asa se cuvine să astepte crestinii si să întâmpine prin ajunare pe 'Cuvântul lui Dumnezeu' născut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lăsăm sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie.

Postim de carne , ouă si brânză. Lunea, Miercurea si Vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) si fără vin. Martea si Joia se dezleagă la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile ,până la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin si peste.

Dacă în zilele de Luni, Miercuri si Vineri prăznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), mâncăm untdelemn si bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce rosie (+), atunci dezlegăm si la peste. Martea si joia mâncăm peste, untdelemn si bem vin, când cade în aceste zile: vreun sfânt mare, hramul sau sărbători cu rosu.

În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara si anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Nasterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN la 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, la 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, dacă aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - căci în aceste zile se prăznuiesc sfinti mai însemnati.

MÂNCĂM PEŞTE : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea.

De asemenea mâncăm peste în Lunile, Miercurile si Vinerile acestui post, dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.

În sfârsit dezlegăm la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 16, 22, 23, 24, 25 si 30 Noiembrie, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie, dacă aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau Joia se întâmplă hramul bisericii.

dăruire

2010-09-12T10:29:00.001-07:00

A fost odată un împărat care nu îşi dorea altceva decît să fie fericit. Avea de toate, nu-i lipsea nimic doar că nu era fericit. A cutreierat întreaga ţară ca să vadă cum trăiesc locuitorii acelor meleaguri, ce anume îi bucură sau le dă speranţă. A fost şi în alte ţinuturi, vizitînd oraşe noi, întîlnind oameni noi, dar tot nu s-a lămurit. A citit numeroase cărţi. A făcut ce făceau şi ceilalţi oameni care îşi găseau plăcerea în lucrurile obişnuite, dar tot degeaba. Cîteodată îşi dorea ceva, dar după ce obţinea acel lucru, se bucura un pic, dar fericirea mult căutată nu venea. Obiecte care erau visul multora, nu îi aduceau satisfacţia pe care-şi închipuia că o va obţine. Şi-a luat maşină, şi-a constuit un palat cu multe încăperi, dar tot în una singură dormea sau trăia.

Încă din stadiul de prinţ se simţea bine doar atunci cînd era înconjurat de prieteni. Lumea se simţea bine cu el. Ştia să asculte şi mai cu seamă ştia cum să-i facă să se simtă bine, le transmitea cu uşurinţă mesajul subtil că sînt apreciaţi, iubiţi sau compătimiţi. Mulţi veneau la el să-i ceară sfatul sau ajutorul, pe care li-l acorda cu uşurinţă şi generozitate. În acele momente, inima sa bătea altfel, tresărea de bucurie cînd vedea cît de mult se bucurau ceilalţi. Nu era acelaşi lucru ca rîsul molipsitor, cînd începi să rîzi şi tu cînd toţi cei din jurul tău se amuză, chiar dacă nu auzi gluma ce a stat la baza euforiei. Era altceva, o trăire intimă aparte, bucuria de a face bine, de a alina cu o vorbă bună, sau de a pune umărul la ceva important. Era un joc, acela de a sesiza acea lipsă şi persoana care avea într-adevăr mare nevoie de acel lucru, chiar şi cînd acea persoană nu-şi dădea seama de ce anume. Era ca un puzzle descompletat care se cerea întregit. Punînd o piesă în locul potrivit, restul devenea mult mai uşor, lucrurile se limpezeau, calea se lumina ca pista de aterizare pentru un avion.

Jocul începea cu o muncă de cercetare a situaţiei trecute şi de moment a persoanei respective, o cunoaştere cît mai completă a caracterului şi gîndurilor ei. Încerca să empatizeze cu fiecare, pentru a afla ce le face plăcere ori ce îi supără, ce îi doare sau ce le lipseşte. După aceea concretiza toate aceste date într-un lucru reprezentativ, pe care apoi îl materializa şi îl dăruia. Pentru unii era mai potrivit ceva valoros, pentru alţii - ceva deosebit, care să nu fie obişnuit, pentru alţii - ceva util, care să le folosească la ceva concret, pentru alţii - ceea ce le bucură sufletul. Jocul se transforma încet–încet într-o metodă de cunoaştere a sufletului uman şi la ce anume este el sensibil. Bucuria persista şi apoi se amplifica pe toată perioada căutării, explodînd apoi ca un foc de artificii în momentul dăruirii. Reacţia de surpriză şi încîntare de pe chipul prietenului era răsplata îngerească cea mai de preţ şi îi părea că Însuşi Dumnezeu se bucură împreună cu ei.

Dar anii au trecut, prinţul deveni împărat, iar sarcinile sale deveniră din ce în ce mai numeroase şi mai puţin atrăgătoare. Se mai juca de-a dăruitul, dar din ce în ce mai rar. Înţelese repede că erau multe lucruri ce trebuiau făcute, indiferent de opinia sa faţă de ele. Atunci, pentru a nu întrerupe acţiunile de binefacere, l-a însărcinat să se ocupe de ele pe bunul său prieten lîngă care crescuse încă din leagăn. Acesta îl susţinuse şi îl ajutase mereu şi a preluat cu bucurie noua misiune. Era mereu încîntat de tot ce era nou, dar se plictisea repede. Jucăuş dar nestatornic, îndrăgi de îndată această muncă deoarece îl încîntau laudele, adora să fie rugat mereu dar mai ales faptul că EL era cel care avea de ales, cine merită şi cine nu, că EL era cel care primea întreaga gratitudine, iar toate acestea îl ajutau să crească şi să capete din ce în ce mai multă putere. Iniţial se substitui împăratului doar în acţiunile de binefacere, dar în final ajunse să-l înlocuiască întru totul, fără ca acesta să-şi dea seama ce se întîmplă sau fără să poată reacţiona în vreun chip.

Într-o zi sosi la curte un înţelept sufit numit Profetul, care, observînd ce se întîmplă, şi încercînd să-l trezească, i-a vorbit astfel bunului împărat:

Nu daţi decît puţin cînd daţi din ce-i al vostru.

Numai dînd din voi înşivă, daţi cu adevărat.

Pentru că, spuneţi-mi, ce sînt averile voastre decît nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezînd că mîine veţi avea nevoie de ele?

Iar mîine, ce-i va aduce ziua de mîine cîinelui prevăzător foarte, ascunzînd oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfînt?

Şi ce este frica de sărăcie dacă nu sărăcia însăşi?

Iar groaza de sete în preajma fîntînilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?

Sînt oameni care dau puţin din belşugul pe care-l au, şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă această dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.

Sînt apoi alţii care, puţin avînd, dau totul.

Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol.

Ei sînt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.

Dar sînt şi cei care dau cu durere, şi doar durerea rămîne botezul acestora.

În sfîrşit, sînt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscîndu-şi virtuţile;

Ei sînt asemenea mirtului din vale, care îşi răspîndeşte parfumul în spaţiu.

Prin mîinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surîde pămîntului.

E bine să dai cînd ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere.

Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe cei necăjiţi este o bucurie mai mare ca darul însuşi.

Fiindcă, se află oare vreun lucru pe care să ţi-l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi;

Deci dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Abia atunci, împăratul cel bun şi-a dat seama că Singurul care dăruieşte cu adevărat este doar Bunul Dumnezeu, Care o poate face şi prin intermediul unor fiinţe umane alese temporar să joace acest rol pe scena devenirii. La fel cum tot un rol este şi cel de nevoiaş, fiecare avînd ceva precis de învăţat. Putem dărui un obiect, un zîmbet, o vorbă bună, o mînă de ajutor, ceea ce contează cel mai mult este cum o facem. Doar încărcat cu iubire şi oferit din inimă, actul de a dărui devine o poartă către Cer.

La polul opus... un grăunte de speranţă

2010-08-08T10:25:00.000-07:00

Te-ai gîndit vreodată la tine cu adevărat?... Ai căutat vreodată înţelesuri mai mult decît subînţelese din fiinţa ta? Cum reuşeşti să ajungi acolo unde-ţi e hărăzit fără să te umpli de năprasnicul vifor al societăţii post-comuniste, capitaliste, atunci cînd şti şi vezi pe unde o iau cărările tale? Vezi, observi şi investighezi fiecare detaliu ce compune lumea în care te afli, cauţi răspunsuri la care replicile stau în suspans sau pur şi simplu nu vor să coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existenţei. Este greu, din ce în ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu cărţi pe care atent le-ai selecţionat pentru a-ţi forma gîndirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vieţii şi poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parcă forţat din bagajul cultural al unei perioade neînsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o pătrundere forţat filozofică a dilemei conştiinţei sau a neliniştilor sufleteşti, este pur şi simplu o încurajare, un îndemn la solidaritate şi credinţă, cea adevărată, menită a te susţine pe un drum sigur, din care nu te vei întoarce automat la primul obstacol întîlnit. Văd, eşti nehotărît... o iei ba în stînga, ba în dreapta şi nu te poţi decide. Te vezi scufundat în personalitatea ta formată de perioada tulbure a copilăriei, adolescenţei şi ţi-e frică să nu te schimbi cu 180 de grade faţă de ce erai. Nu, nu accept resemnări... nu vor face decît să te ducă la amînări şi întreruperi ce vor schimba radical progresul tău. Îl vor întoarce la faza incipientă sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primeşti lovituri, eşti înconjurat de atîta informaţie încît simţi că nu mai faci faţă şi te închizi în propria carapace pînă cînd furtuna se mai linişteşte. Îţi dau un sfat: adună-te!... Este singurul mod în care pot face ceva pentru neliniştea ta şi felul meu de a-ţi fi alături. Începe prin a face progrese mărunte şi durabile, observă-ţi mersul şi consolideaza-ti-l prin credinţă, roagă-te de fiecare dată cînd cedezi sau simţi că dai înapoi... îndura greutatea şi ai speranţă, gîndeşte-te la cît de mult bine poţi face atît ţie cît şi celor din jur şi nu aştepta recunoaştere imediată, fiecare are la rîndul său un drum greu. Vezi şi partea plină a paharului şi scoate orice fel de îndoială din mintea ta (adu-ţi amite că cine se îndoieşte de Dumnezeu nu respectă Crezul, nu respectă poruncile Lui şi deci nu crede cu adevărat). Foloseşte credinţa că pe o armă sigură şi mergi înainte fără nici un fel de teamă, din greşelile pe care le vei face vei învăţa, iar Domnul este bun şi nu te va lăsa să greşeşti amarnic! După fiecare progres du-te şi roagă-te Lui, şi cere-I mai mult, du-te la slujbe şi tine canoanele bisericeşti! Împacă-te cu lumea şi deschide-te cu sufletul celor din familia ta! Vei observa că mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om! Este greu, ştiu, este atît de greu încît simţi că nu poţi răzbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune şi la jumătatea drumului, pentru că te vei obeserva, vei vedea că eşti altcineva iar valorile tale vor fi altele! Te vezi cum erai şi cum eşti acum, sînt două persoane diferite, dar negura în care te aflai, în care nu credeai şi te amărai a fost luminată de ceva, o licărire ce te-a scos treptat şi te-a adus aici, la viaţă, unde respiri un aer curat şi zidurile cetăţii tale sînt de neclintit... La polul opus... un grăunte de speranţă!

Povestea ochilor

2010-07-25T11:04:00.000-07:00

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute.

Într-o zi ea i-a spus lui:

„Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.”

Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a întrebat-o:

„Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?”

Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze.

Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând:

„Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”

Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii...

Viaţa este un cadou!

Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.

Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.

Înainte să judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie.

Astăzi, înainte să te plângi despre viaţa, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.

Înainte să te plângi de copii, gândeşte-te la cineva care ar dori să aibă copii.

Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casă sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.

Înainte să te plângi de distanţa parcursă cu maşina, gândeşte-te la cineva care merge pe jos aceeaşi distanţă.

Şi când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă.

Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Făcătorului nostru.

Şi când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeue că eşti în viaţă!

Despre puritatea vorbirii

2010-06-27T11:27:00.000-07:00

Energia cuvîntului este o energie... neutră. Fiecare cuvînt, oricît ar părea de frumos sau de urît, de rudimentar sau de savant, este ca o foaie albă de hîrtie. Iar cel care scrie sensul cuvîntului pe acea foaie albă de hîrtie este chiar sufletul nostru, al meu şi al tău. Da, al tău, cel sau cea care citeşti aceste rînduri şi poate deja te-ai plictisit. Dar dă-mi, te rog, o şansă şi participă cu mine la micul joc de imaginaţie pe care ţi-l propun:

Să luăm ca exemplu cuvîntul: „MULŢUMESC”. Este, dacă stăm să ne gîndim, printre cele mai frumoase cuvinte din lume. Sau poate nu! În gura inocentă a copilului care primeşte înapoi mingea care tocmai a ajuns la noi, cu siguranţă „mulţumesc” este un cuvînt frumos. La fel, „mulţumesc” este un cuvînt frumos pe buzele unui îndrăgostit care primeşte o floare, ale unui nevoiaş care primeşte o mînă de ajutor, ale unui cumpărător grăbit care vede totuşi truda casieriţei sau ale unui om care a primit răspuns la ruga lui şi care îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru milostenie. Şi, totuşi, minunatul „mulţumesc” poate deveni ironic în faţa lipsei de bun simţ, poate deveni tragic în faţa cruzimii umane, poate deveni chiar o insultă pe buzele celui care ia cu ceva cu forţa de la cel care nu se poate apăra.

Atunci, ce este puritatea vorbirii, dacă nu folosirea cuvintelor frumoase?

Să ne aducem aminte de faptul că fiecare cuvînt este ca o foaie albă hîrtie pe care sufletul nostru scrie. Şi, atunci, puritatea vorbirii porneşte de la puritatea intenţiilor, de la puritatea inimii noastre şi, contrar credinţei general valabile, porneşte mult mai puţin din grija cu care ne alegem cuvintele. De ce? Pentru că atunci cînd spunem cea mai banală (aparent) propoziţie, noi sîntem de fapt făuritori. E adevărat, ne alegem cuvintele, dar apoi găsim şi o ordine a lor, un ton al vocii, o intensitate a vocii, o atitudine corporală atunci cînd le rostim... Pare atît de complicat! Dar, în realitate, noi, fără să realizăm complexitatea vorbirii, facem acest act uimitor de creație într-o clipă, spontan și foarte simplu. Iar în spatele întregii construcții de cuvinte se află sentimentele – ele sînt cele care de fapt dau un sens sau altul cuvintelor.

Şi așa am puta da o primă definiție a purității vorbirii: „Sentimentele curate, venite din inimă şi transpuse în cuvinte înseamnă o vorbire pură.” Şi m-aş opri la această definiţie şi aş adăuga cîteva sfaturi, pe care promit să le urmez eu însumi:

O dată pe zi, spuneţi cuiva apropiat cuvinte pe care nu le gîndiţi, doar le lăsaţi să iasă din inimă, în frumuseţea lor spontană şi copilărească. Este o bună metodă de a deprinde o parte importantă a purităţii în vorbire, învăţînd să preţuiţi conţinutul şi nu forma.

Luaţi-vă cîteva minute sau o oră pe zi în care să spuneţi celor din jur aproape tot ceea ce simţiţi frumos în suflet. Ştiţi, sînt multe cuvinte pure care abia aşteaptă să-şi ia zborul pentru a hrăni sufletele flămînde de iubire din jur. „Mulţumesc” este doar unul dintre ele. Mai sînt şi formule cum ar fi „îmi eşti drag sau dragă”, „eşti un om bun”, „faci un lucru bun”, „te admir” şi, multe, multe altele...
Nu spuneţi lucruri pe care nu le simţiţi. Dacă nu puteţi spune „mulţumesc” sau „te iubesc” din toată inima, atunci înlocuiţi cuvintele cu daruri, cu o privire plină de recunoştinţă, cu o atingere, cu un oftat de mulţumire, cu o îmbrăţişare... Înlocuiţi pentru un timp cuvintele, nu renunţaţi complet la ele. Cuvintele sînt, totuşi, o manifestare înaltă a lui Dumnezeu. Nu le desconsideraţi!
Să nu vă fie ruşine şi nici teamă atunci cînd cuvintele pure, venite din suflet întîrzie să vină. Nu trebuie să faceţi compromisuri şi să spuneţi vorbe lipsite de conţinut, dar nu uitaţi să vă rugaţi, să faceţi fapte bune şi să îi cereţi inimii voastre să vă trimită cuvintele pure de care aveţi nevoie.
Tăceţi sau vorbiţi doar strictul necesar, atunci cînd simţiţi că vă vin prea multe cuvinte, oricît v-ar părea de pure aceste cuvinte. În general, prea multe cuvinte nu pot fi pure, doarece pentru a fi cu adevărat pure, ele trebuie neapărat să fie acoperite de sentimente, de intenţii, de fapte, de rezultate şi nu în ultimul rînd de modestie.
Vorbiţi atunci cînd vă vine să vă închideţi în tăcere. Tăcerea este valoroasă că minunată şi împlinitoare exprimare fără cuvinte a inimii. Acea tăcere a inimii nu te apasă nici pe tine, nici pe cei care te iubesc. Acea tăcere frumoasă poate dura oricît şi este cea mai sănătoasă formă de vorbire. A te închide în tăcere este însă altceva. Este o dureroasă comprimare, o negare a sufletului, care îţi va răpi, între altele, posibilitatea de a... tăcea fericit.
Vorbeşte-i lui Dumnezeu, măcar cîte puţin în fiecare zi. Vorbeşte-i fără cuvinte, doar cu sentimente, dacă poţi. Dacă nu, pentru început spune-i, ca celui mai bun şi celui mai onest Prieten, durerile, dar şi aspiraţiile tale. Spune-i, ca unui Tată sau, dacă ţi-e mai uşor, ca unei Mame, nevoile tale. Spune-i ca unui Iubit, durerile tale şi fericirile tale, lasă-L să ia parte la ceea ce tu eşti. De fapt, El mereu face acest lucru, ia parte la cel mai insignifiant aspect al vieţii tale. Vorbindu-I, însă, devii şi tu conştient că El este cu tine.

Cam acestea ar fi motivele pentru care merită să cunoaştem şi să folosim practic, aici şi acum, în viaţa noastră, puritatea vorbirii: Pentru că această formă de comunicare poate da sensuri minunate vieţii. Ne poate lumina, ne poate bucura inima şi mintea. Aşadar, să lăsăm să iasă cuvintele din puritatea inimii şi să fim fericiţi! Da, fericirea se poate învăţa, o dată cu Vorbirea.

Socrate citate

2010-06-20T09:22:00.000-07:00

Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat în judecată?

După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de furtună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire.

Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc.

Există doar un lucru bun, ştiinţa, şi doar unul rău, neştiinţa

Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.

Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic.

Căci nu din averi izvorăşte virtutea, ci din virtute izvorăsc şi averi şi toate celelalte bunuri omeneşti; pentru unul singur sau pentru o societate întreagă...

Doar războaiele, răscoalele, luptele, pe toate nimic altceva nu le stârneşte decât trupul, decât poftele lui. Pentru dobândirea bogăţiilor facem noi toate războaiele şi alergăm după avuţii: fiindcă suntem mânaţi de cerinţele trupeşti, cărora ne facem robi.

Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

Fericire fără motiv

2010-06-06T10:08:00.001-07:00

Nu există putere mai mare decît aceea de a fi fericit fără motiv. Nu există învăţătură mai preţioasă decît aceea care să ne conducă la abilitatea de a fi FERICIT mereu, fără motiv. În această stare de fericire îşi au sălaşul multe din virtuţile pe care le-am dori atît pentru noi cît şi pentru toţi ceilalţi care ne înconjoară. Bunătatea, libertatea, compasiunea, generozitatea, dăruirea, înţelepciunea îşi trag seva din starea de FERICIRE fără motiv. Miraculos este faptul că toate cele care se trag din fericire ne pot conduce totodată către izvor! Dar cea mai scurtă cale de a te transforma este să urmăreşti mereu să fii fericit fără motiv şi să nu abandonezi starea aceasta indiferent de ce se întimplă în cîmpul minţii sau pe mari şi munţi de emoţii. FII FERICIT! Eşti FERICIT! Zîmbeşte şi CREZI!

Cum ai putut?

2010-05-22T02:36:00.001-07:00

ASCULTA, TE ROG, ASCULTĂ DOAR

2010-05-08T21:31:00.001-07:00

Eşti într-o continuă agitaţie dorind cu orice preţ să reuşeşti în viaţă, încercînd adesea fantasmagoric să determini oameni şi situaţii să se potrivească cu programele tale (interioare), care îţi asigură plăcere, putere, prestigiu, mîndrie, abilitate pentru a manipula situaţiile în favoarea ta?

Eşti neliniştit, supărat, gelos, iritat, plin de teamă, plin de egoism? EŞTI NEFERICIT???

Ştiu că tragi din greu să ajungi la liman, nu eşti singurul, DAR TE ROG… TACI!, ASCULTA, TE ROG, ASCULTĂ DOAR…

CUM? ce să asculţi?…

Ascultă, forfota şi agitaţia din jurul tău,
Ascultă adierea vîntului,
Ascultă cum zboară păsările,
Ascultă oamenii din jurul tău,
Ascultă-i pe cei ce au nevoie de tine,
Ascultă-i pe cei trişti şi nenorociţi,
Ascultă-i pe cei fericiţi,
Ascultă-i pe cei flămînzi şi însetaţi,
Ascultă-i pe cei bogaţi,
Ascultă-i pe cei fără mamă şi tată,
Ascultă-i pe cei muribunzi,
Ascultă-i pe cei ce se nasc,
Ascultă-i pe cei învăţaţi,
Ascultă-i pe cei ce muncesc,
Ascultă-L pe Creator,
Ascultă glasul copiilor,
Ascultă-ţi glasul inimii,
Ascultă-ţi gîndurile,
Ascultă-ţi intuiţia,
Ascultă-i pe cei ce ştiu să asculte.

Ştiu…, te rog nu spune nimic, doar TACI! Societatea care te-a educat te-a făcut să crezi că trebuie să lupţi. Luptă doar cu tine… crezi că este uşor să Taci?

După ce ai citit aceste rînduri, probabil că eşti gata… să studiezi cauza nefericirii tale. SAU… probabil că metoda ţi se va părea prea simplă şi datorită superficialităţii s-ar putea s-o ignori mult prea repede, înainte de a te convinge de valoarea ei. Citeşte cu atenţie şi nu te grăbi să treci peste aceste rînduri, fără să înţelegi cu adevărat. În afara nefericirii, nu ai nimic de pierdut.

Să fim tineri

2010-04-25T10:46:00.000-07:00

Cine nu doreşte să-şi menţină tinereţea cît mai mulţi ani? Toţi oamenii se tem de semnele bătrîneţii şi îşi doresc să rămînă mereu tineri şi active.Oricine poate să-şi prelungească viaţa dacă urmăreşte să trăiască cu gîndul tinereţii,dacă-şi imaginează mereu că permanent în celulele corpului său se desfăşoară un proces de întinerire,de reînnoire.În momentul în care vom accepta gîndul că îmbătrînim şi vom fi copleşiţi de teama simptomelor bătrîneţii aceste atitudini vor avea o influenta dezastruoasă asupra organismului.De aceea trebuie să menţinem permanent în minte ideea tinereţii şi aceasta se va manifesta în corpul nostru generînd armonie, suplete, frumuseţe şi împiedicînd ridurile şi oboseala să-şi pună amprenta asupra noastră.Este de asemeni necesar să nu trăim o viaţă monotonă ci plină de variaţie pentru că monotonia osifică gîndurile şi aceasta duce la rigidizare fizică.Să cultivăm tot ceea ce poate să ne menţină spiritul vioi şi tînăr. Pentru aceasta trebuie să învăţăm să apreciem şi să ne bucurăm de tot ce ne aduce viaţa. Să lăsăm deoparte evenimentele neplăcute, dureroase, să învăţăm să ne iertam duşmanii.Grijile care ne frămîntă, uneori chiar şi în timpul somnului, îmbătrînesc organismul şi de aceea înainte de a adormi să ne orientăm către gînduri optimiste. Mai bine să amînăm să ne culcăm decît să adormim într-o stare dizarmonioasa, iritaţi, supărati şi fără pace sufletească.Ne vom păstra tinereţea dacă vom urmări să îndepărtăm din fiinţa noastră atitudinea mentală critică, rea, aspră pentru ca aceasta ne închide sufletul. Să fim bine dispuşi, deoarece starea de bună dispoziţie activează circulaţia sîngelui şi facilitează digestia. Să ne cultivăm un spirit vesel, să învăţăm să spunem glume, bancuri, să fim plini de spontaneitate.Să ne hotărîm să fim aşa cum eram atunci cînd nu ne contestam tinereţea: să nu ne tîrîm picioarele, să mergem drept, să ne îmbrăcăm cît de tinereşte ne permite vîrsta şi demnitatea. Să ne imaginăm că sîntem aşa cum am dori să fim şi să facem totul pentru acest scop.Oamenii care au o anumită cunoaştere ştiu să se elibereze de multe slăbiciuni mentale care îi macina pe cei ignoranţi.Astfel, o viziune mai largă asupra vieţii ne ajută să evităm să fim centraţi pe preocupări meschine şi mărunte. Să avem preocupări sublime, o viaţă eliberată de egoism, dedicată aproapelui cu o totală dăruire de sine şi să urmărim să atingem scopul pentru care am fost creaţi: desăvîrşirea noastră şi cunoaşterea lui Dumnezeu.

Iubire

2010-04-06T10:41:00.001-07:00

Iubirea va va provoca o stare de confuzie dintre cele mai delicioase.

Bucurati-va de acest sentiment miraculous.Va dura mai mult timp daca va veti dedica lui si nu fugiti de el.

Iubirea fata de oameni,animale,locuri si chiar lucruri este ceva firesc.

Cand va veti apropia de sfarsitul vietii,veti privi in urma si veti zambi catre tot ce ati iubit

pentru toti cititori mei si pentru toti prieteni virtuali .

2010-04-03T01:50:00.001-07:00

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina. El si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind alaturi de Craciun un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa intotdeauna mai exista o sansa de mantuire cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii. Hristos a inviat!

Fie ca Lumina Divina a Sfintelor Paste sa iti aduca tot ceea ce poate fi mai bun pe lume, Bunul Iisus prin jertfa lui sa-ti fie alaturi toata viata, mereu viu in sufletul fiecaruia si astfel vom trai vesnic! Hristos a inviat

Paştele

2010-04-02T23:00:00.001-07:00

Paştele (latină pascha; ebraică פסח, pronunţat pessach; greacă Πάσχα) este o sărbătoare religioasă anuală cu semnificaţii diferite, întâlnită în creştinism şi iudaism. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice.În calendarul creştin este considerată cea mai importantă sărbătoare. Potrivit Scripturii Creştine, la 3 zile după ce a murit crucificat, Iisus a înviat. Creştinii sărbătoresc Învierea Domnului în ziua de Paşti sau Duminica Paştelui. Săptămâna dinaintea Paştelui se numeşte Săptămâna Mare.Elemente cum ar fi sosirea iepuraşului de Paşti sau căutarea ouălor colorate sunt obiceiuri asociate acestei sărbători şi sunt sărbătorite chiar şi de oamenii necreştini.

Etimologie

Cuvântul Paşti (acceptat şi ca Paşte) provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântul de origine evreiască Pesah (trecere), moştenit de evrei de la egipteni. Evreii numeau Paseha (Paşti) — sau sărbătoarea azimilor — sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului (Ieşire XII, 27), care se prăznuia la 14 Nisan şi coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară.Termenul ebraic de Paşti a trecut deci în vocabularul creştin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creştină, adică patimile, moartea şi Învierea Domnului au coincis cu Paştile evreilor din anul 33. Însă este de la sine înţeles că obiectul sau motivul Paştilor creştine este cu totul altul decât al Paştilor evreilor, între vechea sărbătoare iudaică şi cea creştină nefiind altă legătură decât una de nume şi de coincidenţa cronologică.O altă interpretare, răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferinţă (în greacă πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeiţa Eostre:germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural),engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din englza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiţei Mame a fertilităţii, reînvierii şi zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeiţa era numită Eos iar la romani Aurora.Românii au preluat ambele forme.Ambele denumiri, germană şi engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci

Paştele creştin

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştelui marchează începutul anului ecleziastic creştin. Există unele culte creştine care nu sărbătoresc Paştele.

Modul de calcul pentru Sfintele Paşte

Data celebrării Paştelui are la bază două fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paştele se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocţiul de primăvară.

Durata

Paştele creştin are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paşti) şi sărbătoarea Înălţarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

Obiceiuri de Paşti

De Paşti se vopsesc ouă în special roşii, unii oameni vopsesc şi alte culori, ca de exemplu: verzi, albastre, galbene, violet... Creştinii se duc în Săptămâna Mare (ultima săptămână înainte de Paşti) să se spovedească şi să se împărtăşască. În Vinerea Mare, seara, se obişnuieşte ca grupul de credincioşi să înconjoare Biserica împreună cu preotul şi, cu un buchet de flori în mână, să treacă pe sub masa din Biserică de trei ori la rind pentru a aduce sanatate si noroc, masa simbolizând mormântul lui Iisus Hristos.Cu ocazia sărbătorilor Pascale gospodinele prepară pască, cozonac, drob şi alte mâncăruri tradiţionale.Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbatorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus.

Culte creştine care nu sărbătoresc Paştele

Anumite culte creştine nu sărbătoresc paştele, acestea sunt: Martorii lui Iehova, Biserica Mormonă, Paştele evreies Semnificaţie,Pesah (Paştele evreiesc) este o sărbătoarereligioasă celebrată de evrei în amintirea eliberării din robia egipteană şi ieşirii lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise si pentru invierea lui Iisus.

Vechime istorică

Data de început a Paştelui

Paştele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de Paştele creştin, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început a Paştelui evreiesc poate pica în orice zi a săptămânii. Nisan este a şaptea lună a calendarului civil evreiesc. Calendarul religios ebraic nu coincide însă cu cel civil. În calendarul religios, Nisan, care durează de la luna nouă din martie până la luna nouă din aprilie, după calendarul gregorian), este prima lună a anului ecleziastic ebraic, conform poruncii divine:

Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

Paştele iudaic - reproducere după Enciclopedia iudaică

Conform tradiţiei ebraice, sărbătoarea Paştelui trebuie să cadă primavara. Calendarul ebraic este însă un calendar lunar, de aceea luna Nisan ar trebui să înceapă cu 11 zile mai devreme în fiecare an solar. Pentru ca Nisan şi Paştele să pice primavara, şi nu în alt anotimp, se adaugă câte o lună suplimentară (numita Adar II) în anumiţi ani. Dintr-un ciclu de nouăsprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 şi 19 au câte 13 luni lunare, în loc de 12 luni. Acest calendar stabil, folosit şi în prezent, a fost introdus în secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul solar şi anotimpurile.

Durata

Paştele se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan. Dintre acestea primele şi ultimele două zile impun respectarea strictă a regulilor religioase.

Cronologia Paştelui evreiesc

Intrarea evreilor în Pesah este marcată printr-o masă rituală, Seder.

Paştele evreiesc, facsimil al unei miniaturi dintr-o carte de rugăciuni din secolul al XV-lea, ornamentată cu picturi ale Şcolii lui Van Eyck

Comparaţie între calendarul lunar ebraic şi calendarul solar gregorian
Luna ebraică	Durata (în zile)	Perioada din calendarul gregorian
Nisan	30	martie-aprilie
Iyar	29	aprilie-mai
Sivan	30	mai-iunie
Tammuz	29	iunie-iulie
Av	30	iulie-august
Elul	29	august-septembrie
Tişri	30	septembrie-octombrie
Heşvan	29 sau 30	octombrie-noiembrie
Kislev	30 sau 29	noiembrie-decembrie
Tevet	29	decembrie-ianuarie
Şevat	30	ianuarie-februarie
Adar	29 sau 30	februarie-martie
Adar II	29	martie-aprilie

Pentru toti cei care poarta numele de floare

2010-03-27T13:41:00.001-07:00

Fericirea nu se defineste,ea se cuibareste pentru un minut,o ora, o zi....nu conteaza cat dar trebuie sa constientizam ca exista in sufletele noastre! Fericirea poate insemna realizari pe plan profesional,sentimental,familiar etc.tot ce conteaza e ca toti avem pe cineva in lume care ne poate oferi fericirea...doar sa avem rabdare!

Pentru toti cei care poarta numele de floare le doresc multa fericire ,iubire si incredere,un calduros LA MULTI ANI.

Valsul

2010-03-21T12:24:00.000-07:00

Ador muntele pentru că are atîtea mistere! Încerc să-l pătrund cît mai adînc şi mă trezesc că am ajuns pe vîrf. Cu părul despletit, simt adierea vîntului. Acesta mă pătrunde şi simt cum mă incită, cum mă provoacă la un dans magic. Doar eu şi el. Îmi răsfiră părul, îmi mîngîie faţa – ca nişte sărutări şoptite, apoi îmi sărută buzele cu o adiere apăsată, fulgerătoare. Ochii îmi scînteiau de plăcere simţind cum plutim. Trupul meu frămînta de plăcere, unduindu-mă în ritm cu el, apoi ne strangem în braţe pînă cînd... mă contopesc cu el. Simt cum plutim spre un alt tărîm, în căutarea luminii. Ajungînd aproape de lumină, îi ofer mîna şi simt cum mă arde, apoi mă aruncă în locul de unde am plecat. Ajunsă pe vîrful muntelui, în singurătate, încep să mă joc.

Priveam cerul plin de nori pufoşi ce formau litere, apoi cuvinte. Tot cerul îmi aparţine, dojenindu-mă sau, după nevoie, luîndu-mi apărarea. Iar tu, iubite vînt, ţi-ai înfipt degetele în părul meu şi te-ai opus creşterii mele, ca făptura creatoare după reguli omeneşti. Voiai să mă înveţi regulile tale, creînd împreună cu tine adieri şi şoapte prin crengile copacilor. Îmi striga numele din piscul muntelui, şi-mi scria numele în văi, pe fiecare fir de iarbă, făcînd izvoarele să susure la glasul lui, iar fiecare picătură purta în ea o mare de iubire.

Ecoul glasului pătrunde în peşteri, iar stalactitele răspund cu rezonanţă acestei muzici îmbătătoare, în timp ce stalagmitele, cu un bas, răspund acompaniind în ritm.

Beat de iubire, uiţi de tine, iubitul meu, iar ochii tăi se vor stinge în tăcere. Melodia se stinge şi ea uşor, iar zîmbetul tău se transformă în lumină.

Singură pe vîrful muntelui, cu pletele răvăşite de vînt, îmi desfac braţele şi, simţindu-ţi îmbrăţişarea prin adieri suave, strig către cer: te iubesc albastru!

Povestea ochilor

2010-03-11T10:33:00.001-08:00

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute.Într-o zi ea i-a spus lui:„Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.”Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.El a întrebat-o:„Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?”Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze.Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând:„Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii...Viaţa este un cadou!Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.Înainte să judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie.Astăzi, înainte să te plângi despre viaţa, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.Înainte să te plângi de copii, gândeşte-te la cineva care ar dori să aibă copii.Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casă sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.Înainte să te plângi de distanţa parcursă cu maşina, gândeşte-te la cineva care merge pe jos aceeaşi distanţă.Şi când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă.Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Făcătorului nostru.Şi când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeue că eşti în viaţă

8 martie

2010-03-06T12:14:00.001-08:00

8 martie este a 67-a zi a calendarului Gregorian

Evenimente

1618: Johannes Kepler descoperă a treia lege a mişcării planetelor
1848: Are loc, la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români, în care se decide declanşarea revoluţiei în ţară şi se redactează programul revoluţionar
1856: Contele Walewski, ministrul de externe al Franţei şi preşedinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), propune, în timpul Congresului de pace de la Paris, unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinţ străin
1862: Războiul Civil American: Are loc prima bătălie între două nave de luptă îmbrăcate în fier, Monitor (aparţinând Uniunii) şi Merrimack (aparţinând Confederaţiei), bătălie ce a revoluţionat tehnicile navale de luptă
1911: Ziua internaţională a femeii este celebrată pentru prima dată
1917: Începe Revoluţia de la Petrograd, în urma căreia, pe 15 martie 1917, ţarul Nicolae al II-lea abdică (08 martie -12 martie 1917)
1918: Primul caz de gripă spaniolă; începutul unei pandemii devastatoare
1921: Trupe franceze au ocupat Düsseldorf şi alte oraşe din zona Ruhrului, din cauza neachitării despăgubirilor de război de la sfârşitul Primului Război Mondial, pe care Germania le datora Franţei (67 miliarde mărci-aur)
1945: La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Churchill s-a adresat preşedintelui american Roosevelt, printr-o telegramă personală şi strict secretă, în care îşi manifesta îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, a unui guvern comunist şi prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomunişti…. În telegrama de răspuns, preşedintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menţiona: eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii.
~~00000~~ Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind oficial parte a Ungariei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V.Stalin consimte la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în această parte a ţării
1950: Uniunea Sovietică susţine că deţine bomba atomică
1952: Antoine Pinay devine prim ministru al Franţei
1957: Egiptul re-deschide Canalul Suez
1963: Venirea la putere a Partidului Baas Arab Socialist în Republica Arabă Siriană. Ziua Revoluţiei
1968: La Praga, studenţii cehoslovaci îşi declară sprijinul faţă de mişcarea de liberalizare cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga
1972: Reprezentantul permanent al României la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) a semnat, la Viena, Acordul cu privire la aplicarea garanţiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare între România şi AIEA
1979: Începe vizita oficială în România a preşedintelui Franţei, Valery Giscard D'Estaing (8 martie - 10 martie 1979)
1982: Staţiile automate interplanetare sovietice Venus-13 şi Venus-14 ating suprafaţa planetei Venus
~~00000~~SUA acuză URSS de folosirea gazelor toxice în Afghanistan. Se afirma că aproape 3.000 de persoane au fost ucise astfel
1983: Preşedintele american Ronald Reagan numeşte URSS un Imperiu al Răului
1991: S-a înfiinţat AM PRESS, prima agenţie de ştiri cu capital privat înfiinţată după 1989
1993: A fost semnat acordul de asociere dintre UE şi Bulgaria. A intrat în vigoare la 1 februarie 1995
1995: Deschiderea oficială a lucrărilor Comisiei de elaborare a strategiei naţionale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, compusă din oameni de ştiinţă şi din reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare
1999: Compania Gerovital Cosmetics a lansat un nou produs, o premieră mondială, parfumul anti-stress Pyramid Blue
2000: Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru mea culpa publica (zi de pocăinţă)
2004: Irakul adoptă noua constituţie
Naşteri

1617: Tito Livio Burattini, arhitect, matematician şi om de ştiinţă italian (d. 1681)
1629: Ioan Căianu, primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania (d. 1687)
1866: Piotr Nicolaievici Lebedev, fizician rus (d. 1912)
1882: Ignat Bednarik, pictor, desenator român (d. 1963)
1891: Gaal Gabor, critic literar (d. 1954)
1895: Agatha Grigorescu Bacovia, poetă, prozatoare româncă (d. 1981)
1896: Zavaidoc (Marin Teodorescu), cîntăreţ român (d. 1945)
1910: Radu Tudoran, scriitor român (d. 1992)
1911: Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor român
1914: Iakov Borisovici Zeldovici, fizician rus (d. 1987)
1935: Radu Ciobanu, scriitor român
1936: Gina Patrichi, actriţă româncă (d. 1994)
1946: Randy Meisner, muzician american (The Eagles)
1948: Romeo Octavian Hanganu, politician român
1972: Costel Gâlcă, fotbalist şi antrenor român

Decese

1144: Papa Celestin al II-lea
1408: Beatrice a Portugaliei, (n. 1372)
1702: Regele William al III-lea al Angliei (n. 1650)
1869: Hector Berlioz, compozitor, critic muzical francez (n. 1803)
1871: Alexandru Hurmuzaki, publicist, om politic (n. 1823)
1874: Millard Fillmore, al 13-lea preşedinte al SUA (n. 1800)
1917: Ferdinand von Zeppelin, german, constructorul dirijabilului (n. 1838)
1923: Johannes Diderik van der Waals, fizician olandez (n. 1837)
1942: José Raúl Capablanca, jucător cubanez de şah (n. 1888)
1961: Gala Galaction, scriitor teolog român (n. 1879)
1999: Joe DiMaggio, jucător american de baseball (n. 1914)
2001: Ninette de Valois, balerină britanică (n. 1898)

Sărbători

Ziua internaţională a femeii
În calendarul romano-catolic: Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călugăr (1495-1550)

Tango

2010-02-25T10:22:00.001-08:00

Milonga a fost inaintasul Tangoului.La inceputul secolului 20, Milonga (in care exista miscarea specifica scurta si oprita de cap si de umeri) era dansata in sali mici de inalta societate din Brazilia. Tango „The dandies” (baietii in voga) au schimbat dansul in doua directii. In primul rand au schimbat asa numita „Polka rhythm” in „Habanere rhythm” si l-au denumit Tango deoarece numele de Milonga amitea prea mult de „Barria de Las Ranas” unul din ghetourile Buenos Aires-ului ..Din 1900 mai multi amatori din comunitatea argentiniana au incercat fara succes sa introduca Tangoul (36 de masuri pe minut) in Paris.Profesorul parizian Robert a facut eforturi uriase pentru a face Tangoul popular si totusi drumul nu a fost pavat cu trandafiri. Tango.Au fost multi adepti da si multi oponenti. In special episcopii francezi erau impotriva dansului, ei atragand atentia asupra naturii tentante si senzuale a acestuia, dansatorii punand in pericol sfintele invataturi bisericesti.Tangoul nu a fost acceptat nici la Londra, fiind considerat un dans erotic.In 1907 dupa cateva schimbari de stil si in urma unui concurs de dans din Riviera Franceza unde dansatorii au fost foarte apreciati, Tango-ul a fost acceptat atat la Paris cat si la Londra la petreceri - ceaiuri sau cine dansante, („Tango teas” „Tango Soupier”), care aveau ca invitati dansatori profesionisti.Pana si presa din SUA era scandalizata. In 30 mai 1915 in New York Times se publica un articol cu titlul „Pericolul Tangoului, mai mare decat Imperialismul German”In 1924 dr. Boheme din New York a descoperit si o noua boala: „the Tango-foot”. Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.Caracterul dansului este dat de miscãrile sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare mãsurã de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.Este un dans plin de personalitate, cu multã trãire interioarã care invaluie publicul cu parfumul sau.

Dragobetele mit sau adevar

2010-02-20T01:25:00.001-08:00

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi, propunându-se variate explicaţii pentru originea sa. Tradiţii se păstrează cu precădere în sudul şi sud-vestul României. Biserica ortodoxă din Republica Moldova a contestat materialul prezentat de Partidul Liberal pentru a promova această sărbătoare.

Dragobetele se sărbătoreşte pe 24, 28 februarie sau la l, 3 şi 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian şi gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.

Hora de Dragobete

Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.Dacă se găseau şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”. De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal din Republica Moldova organizează anual din 2006 o manifestaţie în centrul capitalei pentru a promova sărbătoarea de Dragobete. Preşedintele OTPL Sergiu Boghean consideră că numai prin promovarea ei, ea se va transforma într-o celebrare naţională: „Sunt bucuros că mulţi cunosc ce sărbătoare marcăm astăzi şi cred că nu va mai dura mult până va reînvia şi la noi acest obicei. Prin acţiunea de astăzi vrem să aducem la cunoştinţă faptul că avem sărbătoarea noastră, moştenită de la daci şi ar fi păcat să ne pierdem tradiţiile, Biserica Ortodoxă din această ţară a contestat mesajele publicate pe pliantele realizate în acest scop, considerând că închinarea la idoli, descântecele şi propovăduirea altei învăţături decât cea a Domnului contravine cu Biblia. Biserica atrage atenţia asupra faptului ca credincioşii creştini nu se iau după obiceiuri deşarte şi ca nu ne putem întoarce la obiceiurile păgâne ale strămoşilor noştri, acuzând membrii partidului de populism.

După 1990, românii au important de la occidentali Valentine's Day, sărbătorită pe 14 februarie şi considerată Ziua Îndrăgostiţilor. Au existat însă şi contestări ale acestei datini, unele persoane acordând o importanţă mai mare păstrării tradiţiilor autohtone şi, implicit, sărbătorirea zilei de Dragobete la 24 februarie în locul acesteia.^[17][18][4] Unele publicaţii sau companii au început să conducă campanii pro-Dragobete, sub sloganul „De Dragobete iubeşte româneşte!”În România, celebrarea Sfântului Valentin a luat amploare datorită comercializării diferitelor produse având această tematică.

Va doresc multa iubire si fericire tuturor.

2010-02-14T02:26:00.001-08:00

A iubi pe cineva e totul! Dragostea te face sa treci peste orice obstacol ce ti se pune in cale. Cand IUBESTI inseamna ca traiesti

Aceasta zi a stans in ea un intreg anotimp de dragoste. Opreste-te din drumul tau grabit, intoarce-ti privirea inapoi si aminteste-ti cit de mult TE IUBESC !

Dragostea este tacuta si vorbeste prin fapte!

E atat de frumos sa gasesti sentimentul pierdut. E atat de frumos sa suspini dupa primul sarut. E atat de frumos sa iubesti si sa fii iubit!

Valentine's Day

2010-02-06T03:32:00.001-08:00

Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală. Se sărbatoreşte pe data de 14 februarie.

in Europa

Ziua îndrăgostiţilor are tradiţii regionale în Marea Britanie. În Norfolk un personaj numit Jack Valentin ciocăne la uşile din spatele tututor caselor lăsând dulciuri şi cadouri pentru copii. Mulţi copii au fost speriaţi de aceast personaj mitic. În Ţara Galilor mulţi oameni sărbătoresc pe 25 ianuarie în loc de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi. În Franţa o ţară tradiţional catolică, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul ţărilor occidentale. În Danemarca şi Norvegia 14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua îndrăgostiţilor a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranţă, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradiţional 12 martie, ziua Sf Gregor.

În România, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi găsit şi în cuvântul dragoste.

România a început să sărbătorească şi Valentine's day, deşi deja avea Dragobetele ca o sărbătoare tradiţională. Aceasta a dus la multe repercursiuni din partea mai multor grupuri, persoane reputabile şi instituţii dar şi organizaţii naţionaliste ca Noua Dreaptă, care condamnă Ziua îndrăgostiţilor ca fiind o sărbatoare superficială, comercialistă, importată drept un kitsch occidental.

În Orientul Mijlociu şi Africa

În Turcia, Valentine's day este numai Sfantul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci În cultura persă (Iran) S este o zi pentru iubire şi este pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. S era sărbătorit în Marele Imperiu Persan în sec 20 i.e.n. În Egipt este o altă zi a iubirii în noi 4 numită ziua iubirii egipten

Pe continentele americane

În Brazilia, ziua înămoraţilor sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile îşi dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări şi de obicei un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soţ bun sau iubit.

În Columbia, Ziua iubirii şi a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere şi sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această ţară, prietenul secret este o tradiţie foarte populară, care presupune desemnarea fiecărui participant un destinatar a unui cadou secret (asemănător tradiţiei de Crăciun Moş Crăciun Secret) În Mexic, ziua iubirii şi prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia dar pică in altă dată.

În Orientul Îndepărtat

Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine's Day a apărut şi în Japonia şi Coreea ca o zi în care mai mult femeile şi mai puţin bărbaţii dăruiesc bomboane, ciocolată şi flori. A devenit ca o obligaţie ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbaţi. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligaţie şi choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba intre ele in tomo-choko…tomo-prieten. Prin efort de marketing susţinut, o zi reciprocă, Ziua albă a apărut. Pe 14 martie bărbaţii sunt aşteptaţi să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolate de Ziua Îndragostiţilor. La început cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau cioco albă, de unde si numele de Ziua albă. Însă acum lenjeria a devenit un cadou foarte comun. În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiţilor numită Ziua Saptelor, potrivit legendei Ciobanului si Tesatoarei Menajera care s-au găsit în Rai în ziua a şaptea a lunei a şaptea a calendarului lunar.

Legenda Sfântului Valentin

Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit şi a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor lui nu au vrut să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că bărbaţi voiau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor în loc să se lupte pentru el.

Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă. A decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbaţi să meargă la război şi să lupte ca nişte adevăraţi soldaţi.

Valentin, care era un preot, credea că oamenii trebuiau să se căsătorească. Astfel el a căsătorit în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, deci împăratul nu-l putea găsi.

Dar el l-a găsit. Valentin a fost arestat şi adus în faţa împăratului. Lui Claudiu i-a plăcut de Valentin şi a crezut că este un om tânăr şi înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat. El a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind "Adu-ţi aminte de Valentin al tău."

Valentin a fost probabil ucis pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Totuşi este necunoscută data datorită faptului că nu se ştie dacă legenda este adevărată dar este oricum o poveste frumoasă. Nu există dovezi pentru a arăta dacă această poveste este adevărată sau nu dar oricum ziua de Sfântul Valentin este celebrată în onoarea sa.

premiu

2010-02-02T10:15:00.001-08:00

Am primit acest premiu aceasta minunata leapsa sa ii spun,de la cosmyna care are blogul

http://visedulci.blogspot.com si la randul mei il daruiesc lui…

-nakudo cu blogul creatie

-geanina lisandru cu blogul nu te compromite nu te ai decat pe tine

-gabriella care are multe blguri dar stie ea cine este

-mariana cu blogul psalm de dor

-si lui cosmyna cu blogul de mai sus.

Regurile premiului:
1.Fiecare Scriitor Superior(SS)trebuie să dea
mai departe premiul la cinci prieteni speciali;
2.Fiecare Scriitor Special să-şi creeze o legătură
pe net la blogul(şi autorul-bloggerprieten) de la
care a primit premiul;
3.Fiecare Scriitor Special trebuie să posteze aceste
aceste reguli pe blogul lui,

Ganduri

2010-01-23T10:35:00.001-08:00

Fiecare durere ,fiecare tremur al incertitudini,fiecare speranta ucisa toate la un loc si fiecare in parte constituie un zid in viata noastra.

Uneori sa zambesti e prea mult,sa plangi e la fel de mult,sa speri nu mai e de-ajuns si sa astepti e prea sfasietor.

Suferinta cu nenumaratele ei fete atunci cand loveste doboara,devoreaza,tintuieste si mutileaza de cele mai multe ori.

Suferinta este o mireasa cu voalul ei fumuriu si pantofi cu tocuri de foc,nu pleaca pana nu ucide,intr-un fel sau altul trupul sau sufletul.

Suferinta transforma oameni de cele mai multe ori,ii inchisteaza,ii indeparteaza de ei si de semeni lor,ii face neincrezatori si cel mai grav le suprima liantul cel mai puternic care poate lega un suflet de altul..dragostea.

Sufletul celui atins de suferinta este ca un om fara maini,care nu poate nici sa primeasca,dar nici sa daruiasca,nici sa prinda ceva,dar nici sa apere.

Un om cu un astfel de suflet ce poate sa faca ???

Balsamul sufletului ,,mana,, care tine la distanata suferinta si oglinda miraculoasa,toate acestea poarta un singur nume,,dragoste,,

Asupra celui care iubeste suferinta nu are putere,nu il ingenuncheaza ba dimpotriva il intareste,

Prietenia

2010-01-16T11:55:00.000-08:00

Prietenii si dusmanii provin din interes. Mahabharat

Prietenia unui om destept e mai de pret decat prietenia tuturor prostilor. Democrit

Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea. Seneca

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri. Aristotel

Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului. Nicolae Iorga

Cand iti faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi. D. Erasmus

Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine. GabrielJosé García Márquez

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. Gabriel José García Márquez

Prietenia este una din mângâierile vieţii. – Gala Galaction

Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin. – Dimitrie Cantemir

Prietenia este la fel ca banii, este mai usor de facut decit de pastr

Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate. - Kahlil Gibran

“Accepta-l pe prietenul tau asa cum este.Probabil ca,la fel ca si el,ai obiceiuri sau defecte care il enerveaza.Dar nu va intrerupe relatia voastra din aceasta cauza daca e un prieten adevarat.”

Daca greseste fata de tine,fii gata sa ierti,daca tu gresesti fii gata sa-i ceri iertare.Astfel,prietenia voastra va inainta perfect.”

“Daca ai succese mai mari decat el,nu te considera superior,mai degraba incurajeaza-l,iar daca are realizari mai mari ca tine nu-l invidia si bucura-te impreuna cu el.”

“E bine sa ai in vedere ca daca ai o relatie de prietenie cu o persoana de sex opus,te poti astepta ca prietenia voastra sa se transforme foarte usor in dragoste.

Bogatia o apreciezi dupa ce ai primit-o,prietenia o apreciezi dupa ce ai pierdut-o.

dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei

2010-01-12T10:03:00.001-08:00

Dragostea este un sentiment foarte deosebit, unic si mirific. Dragostea este un sentiment care leaga doi oameni, oricat de mare sau mica ar fi distanta intre ei doi. Dragostea nu tine cont de nimic, ea doar iubeste. Dragostea ne invata mult si invata multe de la noi. In dragoste nu te poti plictisi niciodata, pentru ca in fiecare zi descoperi ceva nou la cel de langa tine. Astfel povestile de dragoste reusesc sa isi pastreze aceeasi intensitate chiar si cu trecerea timpului, pe care o aveau la inceput. Ai trait si tu o astfel de poveste de dragoste?
Cand exista iubire intre doi oameni, o iubire sincera, ei sunt foarte atenti unul la celalt, neintentionat se studiaza reciproc si astfel devine relatie lor tot mai interesanta pe zi ce trece. Daca aceste “mistere” ar disparea, si legatura creata de dragoste intre ei s-ar rupe. Ar ajunge si ei parte a banalului, a lucrurilor obisnuite care ii inconjoara. Dar acest mister, pastreaza intensa flacara dragostei, o hraneste si cateodata o face sa si creasca. Nu degeaba se spune ca dragostea e plina de surprize, descoperind in fiecare zi ceva nou despre partener, in realitate descoperi ceva nou despre lume, despre tine. Asadar sa ne luptam sa avem si de acum povesti de dragoste la fel de frumoase, mentinute in lumea mirifica de catre misterul care ne leaga!

Speranţa

2010-01-10T10:38:00.000-08:00

Speranţa nu este un vis, ci un mod de a face visurile să devină realitate.

Speranţă. Dorinţă şi aşteptare înfăşurate în una

Speranţa este pâinea omului sărac.

Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta.

Speranţa este ea însăşi un soi de fericire şi, poate, principala fericire pe care această lume o oferă.

Speranţa e cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă.

Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva.

Speranţa este lucrul cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodia fără de cuvinte şi nu se opreşte niciodată.

Speranţa este numele unui bun nesigur

Speranţa este o dietă frugală, dar foarte stimulatoare.

Speranţa este visul celui treaz.

Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură iau lucrurile.

Speranţa este o stare mentală, nu lumească. Speranţa, în sensul ei adânc şi puternic, nu este acelaşi lucru cu bucuria atunci când totul merge bine, sau cu dorinţa de a investi în planuri care sunt destinate evident succesului, ci abilitatea de a munci pentru un lucru bun.

În tradiţia românească

2010-01-03T01:57:00.001-08:00

Biblia vorbeşte despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăinţă. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, facută din par de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţişându-ni-l pe Botezător ca pe un pustnic cu părul lung şi barbă aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-şi marturisească pacatele şi să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare şi mai puternic decât el.

Sfânta Evanghelie ne povesteşte că şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”^{[necesită citare]}. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.^{[necesită citare]}

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care "botează" apele, oamenii, animalele şi casele.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele râului. Acum se colinda, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobişnuite ^{[necesită citare]}. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curaţire şi de îndepartare a răului. Tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu.

La multi Ani

2009-12-30T10:52:00.001-08:00

Domnul fie cu voi
iarta...iubeste...zambeste...exprima-te...relaxeaza-te...ajuta un batran...accepta un compliment...asculta-ti prietenii...reia un proiect abandonat...fii intelegator cu tine si cu altii...uita-te la un album cu fotografii...picteaza un tablou...asculta tacerea...aminteste-ti in totdeauna ca nu esti singur...spune-le celor dragi cat de mult ii iubesti...imagineaza-ti ca astazi nu ai nici o grija...joaca-te cu un copil...citeste o carte buna...alege-ti o stea pe cer...fii copil inca o data...da-ti voie sa mai si gresesti...lasa-i pe alti sa te ajute ...renunta la ce nu-ti place...indeplineste-ti promisiunile...inchide ochii si imajineaza-ti ca esti pe o plaja tropicala...priveste atent o floare...cumpara-ti ceva ce iti doresti de mult...spera ca ceea ce-ti doresti se va indeplini...ajuta-i pe altii...respira profund...fa-ti un cadou...iubeste

Priviti anul care a trecut cu sufletul unul om intelept si noul an cu
ochi limpezi de copil reflectand uimirea si credinta. Noul an sa va aduca dragostea, armonia, stralucirea si
lumina pe care o meritati din plin. Sarbatori fericite alaturi de cei
dragi si La multi Ani !

Anul Nou

2009-12-30T10:50:00.000-08:00

Anul Nou este ziua care marchează atât sfârşitul de an, cât şi începerea următorului an calendaristic.^[1]

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou.^{[necesită citare]} În liturghia romano-catolică 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun; astfel, această zi este dedicată Fecioarei Maria. În acelaşi timp, în a opta zi de la naştere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur şi botezul, potrivit religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel şi în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este şi ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „veghe”, aici cu sensul de ospăţ la miezul nopţii) — cu petarde şi artificii; rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor li se fac urări de noroc şi sănătate şi se urează „La mulţi ani!”.

un mic cadou pentru cei dragi

2009-12-22T21:06:00.001-08:00

Apropierea Sfintelor Sarbatori ne prilejuieste bucurie si emotie.Timpul si-a pus lin pecetea a inca unui an peste tot in jur,pe chipurile noastre,dar si in suflete,fie aducand bucuria prin glasul cristalin al celor ce-au venit in lume,fie cernindu-ne infatisarea prin despartirea trisata de cei ce s-au mutat la Domnul.Unii au dobandit casuta mult visata,implinirea profesionala sau familiala.Pe altii vremurile i-au incercat sau i-au deceptionat.Se cade insa acum sa ne bucuram ca Dumnezeu ne-a binecuvantat sa ajungem aceste clipe si sa purtam celor din preajma aceeasi bucurie si speranta,prin simbol si cuvant.Cu cele mai frumoase ganduri va adresez urari de sanatate,pace si bucurii duhovnicesti si rugam pe Bunul Dumnezeu se reverse in casa dumneavoastra Harul si darurile Sale cele bogate aducatoare de prosperitate si multumire sufleteasca.

LA MULTI ANI si SARBATORI FERICITE.

Daruiesc aceste felicitari celor care imi viziteaza blogul .

Traditii de sarbatori

2009-12-22T21:04:00.000-08:00

22 decembrie Deschiderea mormintelor

In traditia romaneasca se considera ca inaintea fiecarei mari sarbatori se deschide poarta intre lumea celor vii si lumea celor porti. In Oltenia, spre exemplu, se infige in mormant un toiag pentru ca sufletul decedatului sa aiba in ce se sprijini in calatoria sa printre cei vii.

23 decembrie Colacii de Craciun

In aceasta zi se fac colacii pentru Craciun intr-un intreg ritual care imbraca de fapt sacrificarea spiritului graului. Dupa unii cercetatori se pare ca si Ignatul este tot o forma de sacrificare a spiritului graului. Acest eveniment apare deseori in colinde si chiar in Plugusor.

24 decembrie Mos Ajun

Dimineata lui Mos Ajun aduce colindatorii in satele din nordul tarii inainte de rasaritul soarelui, iar in restul tarii colindatorii vin in general seara de la lasarea serii pana tarziu in noapte. Ornarea bradului de Craciun se pare ca isi are originea intr-un vechi obicei numit Butucul de Craciun obicei atestat la romani si in tarile vecine. Sfarsitul zilei de 24 il va aduce pe Mos Craciun la copiii cuminti.

25 decembrie Craciunul

In dimineata de Craciun este asteptata Steaua si cetele de colindatori adulti. Steaua este un colind care incepe in ziua de Craciun si tine pana la Boboteaza. Acest colind povesteste cum magii umbla dupa raza stelei din rasarit. Craciunul este considerat si la noi in tara ca sarbatoarea care aduna familiile si pritenii la mese incarcate cu preparatele romanesti traditionale.

Pentru voi dragi mei

2009-12-21T09:25:00.001-08:00

Acest premiu il daruiesc cadou pentru toti vizitatorii mei fideli si dragi ,va rog sa il ridicati cat mai repede.

Din pacate a trebuit sa sterg un premiu,imi cer scuze de aceasta confuzie

am primit un premiu minunat

2009-12-21T09:08:00.001-08:00

Nu stiu ce am facut dar am primit un premiu minunat din partea unei personae pe care o indragesc si o stimez cu toata inima.Nakudo sa fii fericita sis a ai parte numai de bucurie si iubire.la randul meu acest premiu il daruiesc lui Gabriella si celor doi ingerasi Alex si Ioana pe care ii are.

o poveste

2009-12-19T00:05:00.001-08:00

Multă vreme mi-am detestat prenumele, trupul beteag şi viaţa plină de suferinţe şi frustrări, în care singura bucurie a fost lectura cărţilor bune. Am cochetat ani de-a rîndul, pînă la 32, cu idea sinuciderii şi dacă nu am pus-o în aplicare, s-a datorat în principal curiozităţii imense de nativ în zodia Gemenilor.

Voiam să ştiu: după nenorocirea asta ce mai urmează, dar după frustrarea cealaltă ce o să mai fie?... şi tot aşa ani în şir. Cînd am aflat de Legea acţiunii şi reacţiunii sau Legea Karmei, am înţeles că eu singur eram vinovat şi răspunzător de toate limitările pe care le trăiam zilnic!...

Nu ştiu ce va fi însemnînd pentru altcineva sau cum receptează altul aceste două silabe: gi-că… E posibil să nu aibă nici un ecou la altul, dar pentru mine semnifică inconştienţă, superficialitate şi stupiditate. Un amic mă lua chiar în băşcălie, apelîndu-mă ghiţisor… N-aş fi avut nimic împotrivă dacă părinţii m-ar fi botezat gheorghe, dar tocmai gică... hm!...

Acum toate acestea au din ce în ce mai puţină importanţă… După ce Maestrul mi-a dat un pseudonim spiritual (care nu mi-a plăcut iniţial), caut să mă detaşez complet, ba chiar să iubesc prenumele, corpul beteag şi propria-mi viaţă lipsită de prea multe bucurii, care, deşi nu mai conţine suferinţe foarte mari, e încă departe de a fi ceea ce mi-ar plăcea să fie.

Fiindcă e uşor să iubeşti un nume frumos, un corp armonios sau o viaţă plină de împliniri sufleteşti, dar să iubeşti un nume stupid, un corp diform şi o viaţă plictisitoare, este nu numai un test foarte greu de trecut, ci şi – în cazul reuşitei – o realizare mai presus de toate neajunsurile mai sus enumerate sau oricare altele.

Înţeleptul spune că Iubirea purifică fiinţa noastră, caz în care, dacă iubirea noastră pentru ceea ce nu ne place este din ce în ce mai profundă şi constantă, se transformă totul, se transfigurează totul.

Şi nume şi corp şi viaţă!... Fie că este vorba de corpul tău sau a altei fiinţe apropiate ţie sufleteşte.

Cu totul alta este vibraţia celui care iubeşte la modul divin!... acea iubire sfinţeşte tot ceea ce anterior era detestat… nu se mai pune problema atunci că nu-ţi place ceva, pentru că dacă ai ajuns să iubeşti un nume, un corp sau o existenţă indezirabilă, mai rămîn foarte puţine – dacă mai rămîne ceva – pe care să nu le poţi alchimiza prin divina iubire.

Trebuie totuşi amintit că de la intenţie, la realizare, e un drum lung şi anevoios, pe care fiecare dintre noi îl străbate în ritmul propriu, mai repede sau mai încet, în funcţie de karma sau de străduinţele lui în direcţia progresului spiritual.

Trebuie doar să vrem...

Şi dacă vrem...

Putem!

Moş Crăciun

2009-12-13T11:39:00.000-08:00

Moş Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care şi-a făcut apariţia în secolul I. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).

Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcţie de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă îngheţată în emisfera nordică şi ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general ni-l imaginăm pe Moş Crăciun ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu, având o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică ( mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiriduşii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planşă de surf în Australia). Moş Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) şi pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cismele pregătite special pentru aceasta.

Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit - nici în imaginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor - de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în "Moş Gerilă", ceea ce a provocat riposta promptă a lui Al.O.Teodoreanu-Păstorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.

Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind şi tradus şi publicat în întreaga lume.

În 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a "stabilit" în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într-o emisiune televizată pentru copii, s-a demonstrat în mod "ştiinţific" - pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor - inexistenţa lui "Babbo Natale" (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor. ^{[necesită citare]}

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Un mic cadou pentru familia lui nakudo

2009-12-09T12:05:00.000-08:00

Un mic dar,o mica atentie acordata minunatului om minunat nakudo,este un om minunat pentru ca a vazut si a simtit ce este in mintea si in sufletul unui om care este in fata unui calculator si scrie ceea ce simte.iti multumim pentru premiul acordat.Gabriela si

Iubire

2009-12-09T03:36:00.000-08:00

Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubire-ura. Nu este vorba de doua cuvinte; este vorba intotdeauna de un singur cuvint: "iubirea-ura". Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta.Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici - esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: "Iubirea este o prostie". Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu -plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea
insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in
viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei... Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze... S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie.Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa
iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.